În aceste zile, absolvenţii claselor a XII-a îşi iau rămas bun de la adolescenţă. Ultimul clopoţel le aduce în suflet un tainic regret, speranţă şi bucurie. Pentru mulţi dintre ei, viitorul nu va fi nici pe departe atât de roz pe cât
şi-l doresc sau este zugrăvit de urările celor apropiaţi. Acum însă decorul este exploziv. Astăzi şi mâine absolvenţii vor fi prinşi în mirajul festivităţilor organizate oficial în cinstea lor, neoficial ca tehnici de marketing. Ca de obicei, instituţiile de învăţământ sunt luate cu asalt de părinţi, rude, prieteni, colegi sau oficialităţi, toţi pregătiţi cu flori, cadouri, sau măcar vorbe frumoase. Pentru unii premierea de sfârşit de an va rămâne de neuitat, condimentată cu tuneluri de flori, robe, artificii, proiecţii, petreceri, rochii, daruri, melodii, îmbrăţişări, lacrimi, despărţiri, promisiuni de reîntâlnire, vise pentru viitor. Ei vor ajunge în instituţii de învăţământ superior, dar foarte puţini vor deveni profesionişti, fiind arhicunoscută tendinţa de a produce absolvenţi pe bandă rulantă, încasând sume tot mai mari. Aşadar, doar cei foarte norocoşi, care vor putea lupta prin diverse mijloace, vor activa în domeniul visat la auzul ultimului clopoţel. La încheierea anului şcolar se uită însă de cei care nu ajung să treacă nici măcar prin emoţiile şi încercările amintite anterior. Exemplific doar prin cifrele disponibile momentan. De la înscrierea în clasa a VIII-a şi până la încheierea acestui an şcolar, aproape 1000 de copiii nu mai figurează deja în tabelul celor care vor avea acces în centrelele de evaluare. Anul trecut 40 la sută dintre absolvenţii claselor a VIII-a au irosit acel an şcolar, şi au picat examenul amintit. Dacă în loc de cifrele dintr-o rubrică, responsabilii educaţiei şi reprezentanţii administraţiei ar vedea mulţimea copiilor care au brusc cea mai mare problemă a vieţii lor, poate n-ar mai declara