Autorul eseurilor de faţă, Viktor Erofeev, s-a născut în anul 1947, la Moscova, într-o familie de diplomaţi. Şi-a petrecut o parte din copilărie, cu părinţii, la Paris. în 1970 a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Moscova. în anul 1975, şi-a susţinut teza de doctorat cu lucrarea Dostoievski şi existenţialismul francez. Este exclus din Uniunea Scriitorilor în 1979 pentru organizarea revistei "Metropol", o ediţie samizdat, în care urmau să fie publicaţi scriitori sovietici mai puţin conformişti sau de-a dreptul dizidenţi. (îşi va lua revanşa îngrijind şi publicând, în 2001, volumul de proză Florile ruseşti ale răului, care cuprinde povestiri semnate de scriitori care au trecut prin lagărele staliniste, au fost interzişi etc.).

Articolul "Parastasul literaturii sovietice", publicat în 1989, a stârnit vii polemici. "Parastasul", în care nu se vorbeşte "numai de bine" ci se spune adevărul despre falsul dogmelor realist-socialiste, a deranjat multă lume.

Textele din aceste pagini fac parte din volumul Bărbaţii, apărut în Editura ZebraE, la Moscova, în 2001. România literară a publicat într-un număr anterior alte câteva eseuri ale lui Erofeev.

Margareta ŞIPOŞ

Dinozaurul lui Spielberg

(Imperiul sovietic al sentimentelor)

Bătrânul cazac din Kuban, chel, cu ochii bulbucaţi şi cu zâmbete fugare aduce, ca înfăţişare, cu dinozaurul preistoric din filmul lui Spielberg şi pare o minunăţie grafică ieşită din computer. De parcă ar fi viu, dă din cap, dă din mână şi e în stare chiar să se exprime cursiv. Stau la o jumătate de metru de el, dar mi-e greu să cred în existenţa lui reală. Toată lumea e convinsă că e mort demult şi lui asta-i convine. îl deranjează doar cumplita singurătate. Luptând împotriva ei, şi-a luat un motan