Târgul internaţional de Carte, desfăşurat între 1 şi 5 iunie la Teatrul Naţional, a ajuns anul acesta la ediţia a 13-a. Cum obişnuinţele mele de lectură m-au făcut să am o viziune semiotică asupra lumii, aşez aceste rânduri sub semnul norocului şi al ghinionului pe care ni le-a adus cifra 13, aşa încărcată de sensuri ascunse cum este mai întotdeauna în cărţi.

Scara rulantă din Pasajul de la Universitate a funcţionat, după cel puţin 15 ani în care a constituit un simplu element de decor, ceea ce, pentru publicul feminin sosit cu metroul şi cu sandale cu toc a fost un adevărat noroc (rima este sub control!). Fântâna de la Arhitectură, şi ea în funcţiune, reflecta curcubee şi ridica perdele de stropi răcoroşi. Ghinion, tocmai la intrarea în clădirea Teatrului însă, se ridicau perdele de praf, din cauza unor lucrări la caldarâmul neodihnit al Bucureştiului. (Un citat pe temă dintr-o antologie de Vorbe de duh lansată la Târg: "De fapt, nu repară străzile. Doar schimbă locul gropilor ca să nu le poată ţine minte şoferii"). Pe jos, în drum, un pantof stingher, pierdut de cineva în noaptea de vineri spre sâmbătă, indica direcţia Teatrului.

Vremea a fost cu noroc, adică, cum se spune în buletinele meteo, răcoroasă pentru această perioadă a anului, ceea ce a făcut ca înăuntru, în "etuva culturii" (Sorin Vieru), să se poată cât de cât respira.Cu toate acestea, la etajul 4, în ziua de 3, în mulţimea adunată la "lansarea lui Cărtărescu" aerul era rarefiat ca pe un vârf de munte. Mult mai respirabile au fost lansările din vârf de clădire, de pe terasa Teatrului.

În privinţa taxei de intrare, cei care au vizitat Târgul miercuri, joi şi vineri au avut ghinion, pentru că au plătit 30.000, cât o carte cu preţ redus, în timp ce la sfârşit de săptămână intrarea a fost gratuită. Statistic vorbind, norocoşii au fost mai mulţi, pentru că sâmbătă