A apărut noua ediţie - revăzută şi adăugită - a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române - DOOM (Univers Enciclopedic, 2005), elaborat de Cristiana Aranghelovici, Jana Balacciu Matei, Mioara Popescu, Marina Rădulescu Sala, Ioana Vintilă-Rădulescu; ultima autoare fiind şi coordonatoarea lucrării. Prima ediţie, din 1982, e cunoscută de toată lumea: ca instrument indispensabil pentru profesori, editori, ziarişti, pentru toţi cei care folosesc cuvîntul în spaţiul public, conştienţi de necesitatea de a respecta anumite norme. Situaţia de utilizare cea mai normală pentru DOOM este ţinerea sa pe masa de lucru, de către orice vorbitor român care nu e totdeauna foarte sigur de forma de plural, de folosirea unui sufix sau a unei desinenţe verbale, de pronunţia sau ortografia unui cuvînt: chibrite sau chibrituri, conclave sau conclavuri, degajă sau degajează, (eu) continuu sau (eu) continui, mânăstire sau mănăstire etc. Din păcate, se poate vorbi şi de utilizarea cea mai aberantă a dicţionarului: învăţarea sa pe de rost de către candidaţii la admiterea în facultăţi cu concurenţă mare, la care se dau probe de limba română, inclusiv de cultivare a limbii. Am întîlnit studenţi care ştiau cu precizie (pentru că învăţaseră cu tenacitate) care era forma recomandată de vechiul DOOM, dar care nu se întrebaseră niciodată cine stabileşte norma, după ce criterii, cu cîtă îndreptăţire. Acelaşi DOOM era invocat de mulţi redactori de editură: fermi, inflexibili, deloc dispuşi să admită variaţii sau contraziceri. După aproape 25 de ani de stabilitate, apariţia noii ediţii aduce sub ochii tuturor fenomenul (firesc) al modificării normelor. Unele dintre regulile sau formele considerate incontestabile au fost relativizate sau detronate, în vreme ce altele, noi, au fost abia acum impuse - şi rezultatul este desigur surprinzător pentru unii cititori. Dar poate că lucr