Bun cunoscător şi talentat traducător de poezie antică, Ion Acsan a perseverat cultural, deci nediabolic, oferind publicului român o antologie de texte mistice care cuprinde un răstimp de trei mii de ani, de la poeme sumeriene până la Francisc din Asisi. Cititorul român intră astfel în contact cu pagini de referinţă ale culturii universale începând cu cele scrise în Mesopotamia, trecând apoi prin imperiul hitit, Egiptul faraonic, Grecia clasică şi elenistică şi terminând cu Evul Mediu european. Trei mii de ani de gânduri exprimate de omenire în regiunile unde s-a născut civilizaţia şi care au plămădit spiritul şi cultura europeană.

Pe lângă texte cunoscute de orice om cultivat, de pildă fragmentul din Teogonia lui Hesiod, Imnurile homerice, versurile lui Teocrit, cititorul va întâlni poeme pentru prima dată tălmăcite în limba română, cum sunt imnul în cinstea zeiţei akkadiene Innana, compus de poeta Enheduanna în secolul al douăzeci şi patrulea î.d.Cr., Coborârea zeiţei Ishtar în infern, imnurile orfice în integralitatea lor.

Câteva consideraţii asupra unor texte din antologie: până acum eram convins că întreaga literatură orientală, cu excepţia hitiţilor şi a imnului către zeul Soare, Aton, compus de faraonul Ehnaton, este anonimă. Or, între textele mesopotamiene figurează un imn compus de prinţesa Enheduanna, fiică a regelui Sargon I al Akkadului, mare preoteasă a zeului lunii Nanna din oraşul Ur (numele ei figurează pe lista păstrată de mari preoţi şi preotese ai zeului selenar); numele ei apare şi pe două sigilii, iar pe un fragment de disc ea apare în ipostaza de mare preoteasă însoţită de doi slujitori. Mai ştim despre ea că şi-a pierdut demnitatea sacerdotală şi că a fost izgonită din oraşul Ur de către regele Lugullane din Uruk răsculat împotriva regelui akkadian Naram Sin. Poemul Enheduannei este expresia suferinţelor şi a u