Piaţa cărţii din România începe să fie interesantă şi pentru scriitorii autohtoni. Şi asta în condiţiile unei concurenţe absolut deschise cu cele mai noi succese din Occident. Sînt, la ora asta, două edituri care au trezit interesul cititorilor faţă de autorii locali: Humanitas şi Polirom. Şi asta cu strategii foarte deosebite una de cealaltă. Humanitas şi-a construit în timp o solidă reputaţie de editură la care nu publică decît scriitorii cu o valoare ridicată. Sau autori cu o certă notorietate în domeniul lor, pe care Humanitas îi girează cu autoritatea sa. Editura lui Gabriel Liiceanu a făcut, treptat, investiţii într-un lanţ de librării în ţară. O mişcare pe cît de costisitoare, pe atît de riscantă, fără o apreciere corectă, în fiecare oraş în parte, a rentabilităţii unei asemenea afaceri. Pentru promovarea acestor librării, directorul editurii şi-a impus un program de lansări în ţară, de un dinamism care desfide concurenţa.

La Tîrgul de Carte Bucureşti, Gabriel Liiceanu a anunţat că în doar cîteva luni de la apariţie volumul de povestiri al lui Mircea Cărtărescu De ce iubim femeile a ajuns la 41.000 de exemplare vîndute. E un record. Dar, a precizat Liiceanu, asta nu e o excepţie la Humanitas. În tiraje de zeci de mii de exemplare se vînd şi cărţile lui Andrei Pleşu, ale lui H.-R.Patapievici şi ale directorului editurii însuşi.

Cei care au curiozitatea de a consulta lista de autori români publicaţi la Humanitas vor descoperi că editura

n-are o politică exclusivistă, dar că nu toţi autorii pe care mizează îşi găsesc calea către publicul larg. Şi nu toate cărţile autorilor de succes se bucură de vînzări spectaculoase imediate. După părerea mea, lovitura pe care a dat-o Cărtărescu în acest an se va răsfrînge rapid şi asupra celorlate cărţi ale sale. Prin ricoşeu, autorul Nostalgiei face un mare serviciu prozatorilor