Mai în glumă, mai în serios, ar trebui să ne întrebăm dacă primul text în limba română care ne-a parvenit, cunoscut drept Scrisoarea lui Neacşu, din 1521, nu este şi cea dintîi turnătorie din istoria noastră. Boierul cîmpulungean care o scria îl înştiinţa pe judele Braşovului, Hans Benkner, "za lucrul turcului". Era aşadar o "informare" a unui oficial de dincolo de munţi de către un particular din Muntenia referitoare la mişcările de trupe otomane de la Dunăre. în final, Neacşu îl ruga pe Benkner: "aceste cuvinte să ţii domnia ta la tine, să nu ştie umin(i) mulţi." în legătură cu această rugăminte apare problema dacă turnătoria e aşa zicînd valabilă ca atare numai dacă e confidenţială sau şi dacă are caracter public. Altfel spus, şi dacă e pe faţă, nu doar pe ascuns. Am avut o discuţie pe tema asta, la un post de radio, cînd cu dosarul de Securitate al lui Vadim, ale cărui turnătorii le-am citit cu toţii în revista Săptămîna . Cele ascunse în spatele uşilor de la C.C. al P.C.R. ori de la Securitate, cu ocazia unor audienţe solicitate de Vadim şi de Barbu, de care de asemenea am aflat, au fost mai puţine şi mai benigne. Cred, ca şi atunci, că aspectul secret ori făţiş al turnătoriei este secundar. Pot fi turnătorii publice mult mai urîte decît orice denunţ.
Într-o scrisoare către un cunoscut poet şi editor din Vatra de la Tg. Mureş, nr. 3-4/2005, Doina Jela explică de exemplu cît de nesemnificative au fost informaţiile furnizate de Alexandru Paleologu Securităţii (se ştie că scriitorul a vrut să se autodenunţe în 1980 şi a şi făcut-o în 1990) şi despre ce bani a fost vorba (chitanţe de la restaurantul unde ofiţerii îl invitau ca să discute). într-un interviu din Suplimentul de cultură de la Iaşi, nr. 28/ 2005, Mihai Pelin arată că a văzut el însuşi angajamentul cu Securitatea semnat de Mihai Ursachi, dar şi solicitarea adresată superiorilor săi de
