Un om timid şi puţin timorat, neîncrezător, dar cu încă o brumă de speranţă ascunsă în suflet. Vorbeşte calm şi cu multe argumente, fără patimă, conştient de realitate. Este fratele unuia dintre cei mai mediatizaţi lideri sindicali din România, Miron Cozma. Tiberiu Gheorghe Cozma este preşedintele Sindicatului liber de la Mina Lonea, miner şi el, la fel ca toţi cei din familie.

Are mâinile îngrijite, privirea profundă, dar faţa îi este marcată de un soi de resemnare, care opreşte zâmbetul la colţul gurii. Pe tot parcursul interviului, a susţinut nevinovăţia fratelui lui, fără cuvinte mari. Era vădit marcat de o profundă suspiciune faţă de presă. Vorbeşte frumos despre mineri, lăsând să se vadă că pentru el, acei oameni, mult huliţi, consideraţi nişte brute uşor de manipulat, sunt fiinţe care au avut doar neşansa de a se naşte în locul nepotrivit.

Cora Muntean: Despre Miron Cozma pare să se fi spus totul. Probabil că mai sunt multe de spus, lucruri pe care numai cei apropiaţi le ştiu.

Tiberiu Cozma: Într-adevăr, s-au spus multe despre fratele meu. Este greu să se vină acum cu un subiect nou de presă. Aş putea face o trecere în timp, de la intrarea noastră în industria minieră. Fratele meu este mai mare decât mine cu cinci ani şi a absolvit Institutul de Mine din Petroşani. După ce a terminat facultatea, a fost repartizat la Mina Bărbăteni din Valea Jiului, în 1976. În 1977 l-a prins acolo greva minerilor, când Ceauşescu s-a deplasat la Mina Lupeni. Fratele meu a participat şi el la grevă. A fost un moment important pentru noi, pentru Valea Jiului, pentru ţară. După aceea, Miron s-a transferat la Mina Lonea, unde a stat până după Revoluţie. În 1990 a fost o perioadă foarte tulbure, au fost primele două mineriade, din ianuarie şi februarie, la care fratele meu nu a participat, deci nu a inventat el mineriadele. El nu era lider de sindicat atunci, e