Este om politic, economist şi poet cu o activitate prolifică în toate cele trei domenii. Varujan Vosganian a explicat pentru cititorii noştri care este liantul compatibilităţii celor trei domenii. Nu a uitat să precizeze, însă, şi “cât de înalt trebuie să fie teancul cărţilor citite”, comparativ cu “înălţimea scaunului”.
Reporter: Poeţii trebuie să fie oameni politici sau oamenii politici trebuie să fie poeţi?
Varujan Vosganian: Poeţii pot fi liniştiţi poeţi, fără a fi nimic altceva. Poezia este o identitate în sine. Cea mai importantă marcă a unicităţii şi originalităţii. Poetul nu poate vorbi decât prin sine. El nu-şi poate împrumuta ideile, nu le poate măslui. Poezia este aşadar expresia cea mai limpede a autenticului. În schimb, oamenii politici nu trebuie să fie poeţi, ci oameni de cultură. Asta are o însemnătate foarte simplă. Adică, înălţimea cărţilor pe care le-au citit şi, evident, pe care le-au şi înţeles, trebuie să fie mai înaltă decât înălţimea scaunului pe care stau. Teancul de cărţi trebuie să câştige întotdeauna în faţa înălţimii scaunului. Dacă scaunul pe care stai este mai înalt decât cărţile pe care le-ai citit, ai impresia că scaunul acela s-a născut pentru tine şi-l vei lua cu tine oriunde te vei duce. Şi atunci vei dispreţui nu doar actul de cultură, ci şi principalul mesaj al culturii, care este iubirea de oameni. Şi nu ştii să împarţi, pentru că trebuie să şi împarţi, ca om politic, fără să dezbini. Avem o pildă la noi, pentru că după ’89 foarte adesea scaunele au fost mai înalte decât cărţile citite, şi s-a văzut. Politicul a fost adesea agresiv, a dezbinat, a asmuţit, a încercat prin tot felul de tertipuri comuniste să-i amăgească pe oameni.
Rep.: Intram în UE prin politică sau prin cultura?
V.V.: În Uniunea Europeană intrăm prin politică şi economie, dar ne identificăm prin cultură. În Uniunea Europeană intrăm ca
