Primul semn care te frapeaza la Chisinau – dupa ce te-a zdruncinat binisor soseaua rectilinie neasfaltata, betonata pentru tancurile sovietice de la Albita-Leuseni pina in capitala fostei R.S.S. Moldovenesti – e ca la Receptia hotelului se vorbeste in genere ruseste si numai ruseste auzi pronuntindu-se posturile locale ale televizorului din camera (noroc ca sint preluate de la Bucuresti TVR-ul si PRO TV-ul). Dimineata la micul dejun, in sala restaurantului se aude un radio in limba rusa, ruseste comunicind de regula intre ei si chelnerii, desi hotelul e botezat „National“. Nici un ziar, nici o revista venite de la Bucuresti sau din alta capitala europeana la ghiseul din hol sau la vreun chiosc de pe strada ori la vreo asociatie de profesionisti, cum e Uniunea Cineastilor. Unde persoanele de la garderoba din hol glasuiesc frecvent ca mai sus (dominante sau frecvente impuse contra-naturii, in conditiile in care rezultatele ultimului recensamint oficial, tocmai date publicitatii, indica o scadere cu patru procente a rusilor in ultimii 15 ani, ei reprezentind azi doar 5,8% din totalul populatiei – cf. cotidianul Flux, nr. 19-499 din 20 mai 2005).
- Inscriptionarea strazilor si numararea filmelor
E insa o incintare sa citesti denumirile strazilor. ele au fost stabilite la inceputul anilor ’90, in primii ani ai straniei independente a republicii numite acum scurt „Moldova“ (ceea ce mie unuia, nascut moldovean in judetul Iasi, nu-mi suna parca bine, mai legitima parindu-mi-se poate „Fosta Republica Sovietica a Moldovei de Est“). Toata istoria Romaniei, inclusiv a literaturii romane si a artelor romanesti, este rezumata de inscriptionarile actuale al strazilor (observatie care ma tem ca le-ar putea da idei comunistului Voronin si alor lui, pentru extinderea politicii rusofone si romanofobe): „Alexandru cel Bun“, „Stefan cel Mare si Sfint“, „Mihai Viteazul
