Joi 9 iunie, la 15 ani de la mineriada din 13-15 iunie 1990, fostul presedinte Ion Iliescu a fost pus sub acuzare in dosarul privind aceste evenimente, inca neelucidate de justitie. Dosarul a fost deschis la Sectia Parchetelor Militare ca urmare a plingerii penale formulate de Asociatia Victimelor Mineriadelor.
Nu se poate anticipa modul in care se va desfasura acest proces si, fireste, cu atit mai putin verdictul pe care instanta il va formula, la sfirsitul procesului. Singurul lucru cert pina acum este ca, pentru prima data, Ion Iliescu, acuzat, in nenumarate rinduri, de grave responsabilitati in dosarele revolutiei si ale multelor mineriade succedate in anul de gratie 1990, este pus sub acuzare. Nu numai in acest dosar, ci si, potrivit anuntului facut de procurorul militar general Dan Voinea, si in acela privind evenimentele din decembrie 1989. Ion Iliescu este pentru prima data pus in situatia de a raspunde, din pozitia inconfortabila a acuzatului – chiar aparat de atit de „reputatul“ avocat Antonie Iorgovan – la intrebari privind tragediile anilor 1989-1990.
Primele reactii ale invinuitului Ion Iliescu nu au parut insa in nici un fel atinse de semnificatia situatiei in care se afla. Probabil ca, pe undeva, are dreptate. Nimeni nu crede in mod serios, si cu atit mai putin Ion Iliescu insusi, ca finalul proceselor, atunci cind se vor petrece, va avea o coloratura fie si asemanatoare cu destinele multora dintre cei reuniti astazi in Asociatia Victimelor Mineriadelor. Pina la urma, nici chiar Slobodan Milosevici nu sufera actualmente din cale-afara, desi este actorul principal al unor acuzatii cu mult mai grave. Cu toate acestea, ceea ce frapeaza, de fiecare data, la acest personaj din nefericire emblematic pentru anii tranzitiei romanesti este usurinta si, de ce sa nu o spunem, obraznicia cu care trateaza, in continuare, aceste situatii.