Mare si scandaloasa coincidenta: lui Miron Cozma i-a fost deschisa usa puscariei fix in ziua in care se comemorau 15 ani de la descinderea sangeroasa a minerilor in Piata Universitatii. Multa lume semnala, alaltaieri, aceasta nefasta suprapunere de calendar.

Sigur, se pot spune multe despre cat a fost intamplare si cat, un cinism al instantei craiovene. Mai este insa o alta coincidenta socanta care a trecut aproape neobservata.

In aceeasi zi de 14 iunie 2005, guvernul Tariceanu isi asuma raspunderea in Parlament pentru un pachet legislativ in interiorul caruia se gasea si un act normativ privind reforma in Justitie.

La nici o ora dupa ce a pus soarta intregului sau cabinet in joc in fata deputatilor si senatorilor, tocmai pentru a spori independenta magistratilor, dl. Tariceanu isi tuguia buzele pe holuri, lansand insinuari stravezii: „Mi se pare surprinzatoare decizia Justitiei, pe care nu pot sa o inteleg.

Imi da impresia ca ceva e in neregula in Romania". O sarja iresponsabila, tocmai in ziua asumarii raspunderii.

De data asta, chiar daca e greu de crezut, Justitia nu avea o vina. Sentinta pronuntata marti de instanta nu era altceva decat respectarea unei proceduri.

Reincarcerarea lui Cozma si a celorlalti 40 si ceva de detinuti gratiati de Ion Iliescu fusese atat de stangaci pusa in opera, incat era logic sa se dispuna, acum, eliberarea.

Cu atat mai mult cu cat exista precedentul Acatrinei, coleg de decret de gratiere cu teroristul din Valea Jiului, pe care deja magistratii il pusesera in libertate. Judecatorii si-au facut treaba, de data asta onest.

Daca trebuie cineva incriminat pentru spectacolul demagogic la care ne obliga sa asistam nou-nascutul politician Miron Cozma, acela trebuie sa fie, in primul rand, Ion Iliescu. Pentru ca l-a creat, in pacla anilor ’90, si pentru ca