TIFF s-a terminat, traiasca TIFF! Am ajuns de citeva zile in Italia, dupa o calatorie anevoioasa. Am plecat de la Cluj la ora cinci dimineata si am descoperit, pe pielea mea, ca uneori nu se gaseste cafea in Romania. Nu la hotel, ca era prea devreme, nu la aeroportul din Cluj, ca e prea mic, nu la Timisoara, ca eram in tranzit, nu in avion, ca era Carpat Air, nu la Roma, la aeroportul Ciampino, ca au anuntat ca au ramas toate valizele noastre la Cluj si a fost revolutie populara romano-italiana, toti uniti, zbieraturi, minie, ca in Rascoala lui Liviu Rebreanu.
Neavind cafeina la dispozitie, am incercat in avion sa-mi auto-produc un alcaloid excitant-stimulent: self-adrenalina. Am gasit o metoda bunicica: am inceput sa ma gindesc la cuvinte noi, inca neabuzate, care sa contina prefixul-sau-sufixul „tiff“. Greu! In zece zile la Cluj au fost utilizate (aproape) toate posibilitatile. De la AperiTIFF la SuperlaTIFF. Imi imaginez toti gazetarii in camerele lor de la hotel, plimbindu-se dezordonat de la mini-bar la closet, consumind toate mini-sticlutele de whisky-vodka-gin-rom, cu tratate de lingvistica si dictionare cumparate de la Libraria Universitatii sau imprumutate de la biblioteci-rude-studenti in sesiune cautind cuvinte care incep sau se termina in „tiff“... Recunosc ca am facut-o si eu anul trecut, cu „TIFFoglio bene, Cluj“. Dar macar, signore e signori, era in italiana, o limba mai putin abuzata la Festival... Nu?!
Si daca tot am vorbit de hoteluri, sa spun ceva si despre al meu, „Agape“, ****, totul perfect, Biblie in doua limbi, la dispozitia pelerinului-poliglot, apa minerala Borsec, 25 de mii, apa minerala Vittel, 70 de mii (!!), TV color la care am vazut IN CONTINUU, timp de 9 seri, imagini de la conferinta de presa a jurnalistilor romani rapiti si eliberati in Irak, si experti de toate felurile, mai dihai decit cei italieni, care
