Ati ras vreodata in hohote cand un profesor de scoala generala se prabusea de pe scaunul mesterit cu grija de un coleg poznas? Sau va amintiti de vremurile cand parea foarte firesc ca 5 cu 3 sa dea 53? Daca da, "Corul" ("Les Choristes", regizat de first-timer-ul Christophe Barratier) sigur va va trezi amintiri foarte placute.
Cu peste sase milioane de bilete vandute, "Corul" este cel mai de succes film francez din 2004 si a fost ales sa reprezinte Franta la categoria "Cel mai bun film strain" de la Oscarurile de anul acesta. Nu a castigat (nici nu avea cum, in fata spaniolului Amena??bar, cu al sau "Mar adentro"), dar ce mai conteaza? Este un film cald, emotionant, care-l va face si pe cel mai cinic dintre spectatori sa iasa din cinematograf cu un zambet atarnat de coltul gurii.
Povestea filmului e foarte simpla: in Franta de dupa cel de-al doilea razboi mondial, un muzician fara succes, ClÃ?ment Mathieu (GÃ?rard Jugnot), se angajeaza supraveghetor la o scoala de corectie. Primul contact e dezastruos: directorul Rachin (FranÃ?ois BerlÃ?and) este crud si abuziv, iar copiii aduc mai degraba cu o hidra cu o suta de capete distrugatoare. Dupa primul soc, spiritul blajin si cumsecade al lui ClÃ?ment preia controlul, una dintre metodele sale de a imbunatati relatia cu copiii fiind aceea de a forma un cor, astfel incat monstrul cu multiple capete se ordoneaza urgent pe categorii: sopran, bariton, bas.
Departe de a fi primul film despre relatiile care se infiripa intre profesor si invatacei (vezi "Sunetul muzicii", "Cercul poetilor disparuti" si chiar mai diferitul "Sister Act"), "Corul" este plin de farmec si nostalgie poate si datorita faptului ca regizorul Christophe Barratier, muzician la origine, a cantat in copilarie intr-un cor de baieti.
"Am avut in vedere doua lucruri: personajul muzicianului ratat care face totul
