Ion Iliescu isi traieste acum cea de-a doua marginalizare. Prima i-a administrat-o dictatorul Ceausescu, a doua "prostanacul" Geoana. Politica romaneasca s-a dovedit neiertatoare cu cel care a dominat-o in ultimii 15 ani. Dar cei mai neiertatori sunt cei pe care el i-a adus in fata, i-a protejat si i-a tinut la putere timp de 10 ani: pesedistii.
Vara trecuta l-au implorat, in unanimitate, ca atunci cand va incheia mandatul de sef al statului, sa redevina mana de fier si locomotiva electorala a partidului. Insa, la Congres, pesedistii din sala au tresarit cand au auzit cuvantul "tovaras" si, parca treziti dintr-un vis urat, si-au trimis tatucul la conditia de simplu membru.
Acesta a fost doar inceputul sfarsitului pentru Iliescu. In cele doua luni care au trecut de-atunci, noua junta de la conducerea partidului nu a facut decat sa se joace cu nervii fostului lor sef.
Declaratii de pace, complimente catre "marele om politic" Ion Iliescu, recunoasterea meritelor, pe scurt, doar vorbe goale. Si maini intinse catre o colaborare viitoare. Maini in care nu se afla nimic, pentru ca nici nu prea mai aveau ce sa-i ofere si nici nu mai voiau sa-i ofere ceva.
Nici el nu le-a ramas dator. I-a acuzat de "practici clientelare", de coruptie, si, probabil culmea injuriei pentru cel supranumit Ilici, de "mentalitati aristocratice".
Insa vocea sa era din ce in ce mai putin auzita si ascultata, foarte putini din actuala conducere obosindu-se sa-i mai raspunda. Motiv pentru care Iliescu a aruncat in joc cea mai importanta arma a sa, a amenintat ca pleaca. S-a trezit insa ca nimeni nu-l implora, asa cum se astepta, sa ramana. Si ca au ramas foarte putini din oamenii lui Iliescu, si acestia fiind foarte putin dispusi sa iasa de sub umbrela principalului partid de opozitie si sa se arunce intr-un nou partid condus de un batranel de 75 de ani si suferind de in
