Mizerii "literare"

Urmarind cu explicabila curiozitate agitatia premergatoare alegerilor de astazi, constat ca, dupa retragerea presedintelui in exercitiu, suspectat de colaborationism, valurile cele mai mari le-au iscat tot scriitorii filialei din Iasi. Nu cei din Bucuresti, care reprezinta cam jumatate dintre membrii Uniunii, nici cei din Cluj, Timisoara, Craiova ori Brasov, si ei destul de numerosi, ci tocmai iesenii, vreo doua sute cu acte si vreo douazeci cu har. Celelalte filiale s-au multumit sa-si exprime opiniile despre institutia Uniunii si eventualele ei sanse de redresare, despre calitatile indispensabile viitorului presedinte si candidatii inscrisi in cursa. Numai la Iasi campania electorala a avut o infatisare pe cat de belicoasa pe atat de "expresiva", cum se si cuvenea intr-o urbe cu renume de capitala culturala. Aici, chestiunile de principiu au primit replica trivialei realitati, numenul a capatat nu doar nume, ci si prenume, ceea ce a avut darul sa infierbante disputa pana spre incandescenta. Si pentru ca o asemenea temperatura a dezbaterii impunea un limbaj pe masura, s-a apelat la truculentul vocabular al mahalalei, a carui inepuizabila pestilenta a izbutit sa inmiresmeze pana la irespirabil atmosfera si asa indeajuns de poluata.

Inmarmurit de plasticitatea fara limite a interventiilor, orice iubitor de literatura e in drept sa se intrebe ca-n Eminescu: "ce-i mana pe ei in lupta". Mai ales ca dulcile invective aruncate cu darnicie inspre transeele adverse prevesteau inevitabile recursuri la cumpana justitiei. Raspunsul trebuie cautat in starea actuala a filialei iesene, ai carei membri sunt de mai multi ani papusile unei maini de mediocritati cu pretentii de mari scriitori. Acestia si-au transformat functiile administrative dobandite prin aranjamente de culise in ascensoare pe scara valorilor si in surse de venituri nede