Hamburghezii spun ca orasul lor are cele mai multe poduri din lume, mai multe chiar decat Venetia, ca portul e unul dintre cele mai frumoase din Europa, iar in cartierul rosu distractia e mai ceva decat in Amsterdam. Iar pe hamburghezi nu trebuie sa ii contrazici.
Si aceasta e o recomandare cat se poate de legitima. Daca te plimbi prin portul orasului hanseatic te vei trezi cu siguranta vrajit de multimea de mesaje ascunse in sticle, de mirosul de delicatese cu peste si de grupurile galagioase de turisti care se imbulzesc sa se imbarce pe unul din vapoare, pentru doar 4 euro un tur pe Elba. Dar orice vraja se rupe, la un moment dat, si asa mi s-a intamplat si mie cand, curioasa si vrajita, cum spuneam mai sus, am incercat sa privesc mai indeaproape un exponat multicolor de pe rafturile unui butic de pe docuri. Vanzatorul ma urmarea cu atentie, si, drept urmare, am incercat sa manevrez obiectul cu infinita grija. Bineinteles, nu am reusit sa il pun la loc exact in aceeasi pozitie, iar aici s-a rupt vraja. Pentru prima data in acea excursie m-am bucurat ca nu stiu germana, fiindca toate cuvintele neprietenoase, aruncate de-a valma de vanzator, la un loc cu avalansa de exclamatii si gesturi de nervozitate, toate rasplata pentru priceperea mea, m-au lasat aproape neatinsa. Degeaba am incercat eu sa ii explic ca suvenirul lui era asezat aproape la fel, pana cand colegii mei de drum nu m-au tras discret de maneca nu am realizat ca este imposibil ca un hamburghez, tanar sau mai copt, fata sau baiat, sa cedeze vreodata primul.
In fine, m-am dat batuta si m-am hotarat sa cutreier strazile si sa atrag doar energiile pozitive ale germanilor din jur, si bine am facut, pentru ca a meritat.
Nu as putea sa fac un clasament al locurilor pe care le-am vazut, dar cred ca cel mai mult m-a impresionat distractia din Reeperbahn, cartierul rosu care riv
