Caravana Turului Ciclist al Romaniei colinda inca o data tara. A 42-a oara. O mica pata de culoare strabate satele si orasele tarii, inviorand peisajul pe unde trece. De-a lungul a aproape 1.000 de Caravana Turului Ciclist al Romaniei colinda inca o data tara. A 42-a oara. O mica pata de culoare strabate satele si orasele tarii, inviorand peisajul pe unde trece. De-a lungul a aproape 1.000 de kilometri, nouazeci de frumosi nebuni imping in pedale sub soarele nemilos ori prin ploaie si vant. Uneori se opresc la trecerea peste o cale ferata, pentru ca un tren le intersecteaza traseul, in plina greva a SNCFR. Alteori sunt aproape de a fi calcati de cate un sofer care nu vrea sa respecte semnalele echipajelor de politie ce-l trag pe dreapta pana trece caravana. Salahorii pe pedale muncesc o saptamana intreaga, in speranta obtinerii "marelui" premiu ce-i revine castigatorului Turului: 500 de euro. O suma pentru care rutierii profesionisti din Turul Frantei nici nu s-ar urca in sa. Acolo insa, ciclismul e o industrie, sponsorii sunt numerosi, iar sportivii devin niste eroi. Soselele sunt asaltate de fani care vin de la distante de zeci sau chiar sute de kilometri ca sa-si poata vedea favoritul in plin efort. Se multumesc doar sa fluture steagul si sa-i strige "Allez, Richard!" sau "Come on, Lance!". Daca se aleg si cu un bidon de apa aruncat de acesta, sunt fericiti o viata. In Turul Romaniei, ciclistii nu-si permit sa arunce bidoanele dupa ce le golesc. In orase sunt priviti de localnici cu nepasare sau de multe ori ca niste ciudati care n-au altceva de facut decat sa perturbe traficul. Nici macar prin sate, acolo unde aproape in fiecare curte exista o bicicleta, nu starnesc valva. Taranii romani, preocupati mai mult de grijile zilnice, rar isi permit sa iasa la porti pentru a saluta ciclistii. Doar copiii sunt fascinati de culoarea caravanei. Rezemati de semicursiera ru