De mic isi decupa de prin carti pagini intregi de istorie. De mic i s-a spus ca trebuie sa invete. Credea ca asta e secretul reusitei. A aflat mai tarziu ce inseamna munca pe santier, arestarea tatalui, demolarea casei din care au ramas doar amintiri, emigrarea intr-o tara in care, desi esti cu familia, te simti singur. Este istoricul Dinu Giurescu. Dupa atatea pelegrinari, si-a gasit echilibrul in Romania, la varsta la care multi renunta⦠78 de ani.
"Intr-o zi, tata m-a luat de mana si m-a dus la poarta. Nu cred ca implinisem nici 10 ani. Niste pavoatori tocmai luasera pauza de masa. In genunchi, pe o bucata de lemn, isi pusesera o farama de branza si una de salam. Muscau din paine de parca ar fi fost o delicatesa. Tata mi-a zis: «Uita-te bine. Ei sunt oameni nevoiasi, care muncesc din greu sa aiba bucata aia de salam. Tu ai mancare aleasa. Singura ta meserie este sa inveti! Viata nu te iarta, iti da suturi cand nici nu te astepti!»" Sunt vorbele pe care profesorul Giurescu, ajuns la varsta de 78 de ani, si le aminteste ca pe un crez. Atunci, in ziua aceea, a deschis ochii mari si a inteles. S-a inconjurat de carti, a inceput sa citeasca, sa scrie, sa "devina om". Asa a incercat sa le creasca si pe cele doua fiice ale sale, Marina si Ena. Acum, fetele sunt departe de el, tocmai in SUA. Cea mare are 43 de ani. A fugit din tara cand avea 22 de ani. A muncit ca secretara, a facut credit la banca pentru a-si plati studiile si mai bine de 10 ani a invatat pentru a deveni medic. A reusit. La fel si fiica lui cea mica. La 41 de ani, Ena este directoarea unei galerii de arte din New York.
PETITIE PENTRU ROMANIA. De-abia implinise 60 de ani, cand s-a hotarat sa plece din tara. Vazuse cum cladiri, biserici, toate se daramau fara ca sa aiba cineva curajul sa se impotriveasca. Romania era ingropata in praf de ciment. "Fuseseram convocati la Comitetul Central. Er
