Ion Iliescu isi traieste acum cea de-a doua marginalizare. Prima i-a administrat-o dictatorul Ceausescu, a doua „prostanacul“ Geoana. Politica româneasca s-a dovedit neiertatoare cu cel care a dominat-o in ultimii 15 ani. Dar cei mai neiertatori sint cei pe care el i-a adus in fata, i-a protejat si i-a tinut la putere timp de zece ani: pesedistii. Vara trecuta l-au implorat, in unanimitate, ca atunci cind va incheia mandatul de sef al statului, sa redevina mina de fier si locomotiva electorala a partidului. Insa, la Congres, pesedistii din sala au tresarit cind au auzit cuvintul „tovaras“ si, parca treziti dintr-un vis urit, si-au trimis tatucul la conditia de simplu membru. Acesta a fost doar inceputul sfirsitului pentru Iliescu. In cele doua luni care au trecut de-atunci, noua junta de la conducerea partidului nu a facut decit sa se joace cu nervii fostului lor sef. Declaratii de pace, complimente catre „marele om politic“ Ion Iliescu, recunoasterea meritelor, pe scurt, doar vorbe goale. Si miini intinse catre o colaborare viitoare. Miini in care nu se afla nimic, pentru ca nici nu prea mai aveau ce sa-i ofere si nici nu mai voiau sa-i ofere ceva. Nici el nu le-a ramas dator. I-a acuzat de „practici clientelare“, de coruptie, si, probabil culmea injuriei pentru cel supranumit Ilici, de „mentalitati aristocratice“. Insa vocea sa era din ce in ce mai putin auzita si ascultata, foarte putini din actuala conducere obosindu-se sa-i mai raspunda. Motiv pentru care Iliescu a aruncat in joc cea mai importanta arma a sa, a amenintat ca pleaca. S-a trezit insa ca nimeni nu-l implora, asa cum se astepta, sa ramina. Si ca au ramas foarte putini dintre oamenii lui Iliescu, si acestia fiind foarte putin dispusi sa iasa de sub umbrela principalului partid de opozitie si sa se arunce intr-un nou partid condus de un batrinel de 75 de ani si suferind de inima. Loviturile nu s-au opr