Pe 13 iunie 1990 implineam 48 de ani si dupa pranzul, bun si bland, luat cu colegii din Comitetul Director, priveam de pe terasa de langa biroul conducerii ziarului "Romania libera" spre centrul orasului, unde un elicopter se tot rotea amenintator deasupra unor trambe de fum ce se inaltau - o stiam - din Piata Universitatii. Vestile erau mai mult decat ingrijoratoare: la miezul noptii care trecuse, urmare a unei sedinte a Guvernului condus de Petre Roman, Procurorul General al Romaniei, Gheorghe Robu anunta ca s-a hotarat "curatarea" Pietii Universitatii de ultimii manifestanti ramasi in corturi pe peluza din fata Teatrului National, grevistii foamei, al caror comunicat il publicasem cu o zi inainte: "...vom inceta actiunea de greva la data precisa la care ne va fi eliberata aprobarea definitiva pentru postul de televiziune independent si privat" (pentru a "sparge" monopolul TVR, zisa "libera" dar total infeudata intereselor FSN - n.n.) In ziarul din 13 iunie publicasem un articol al lui Sorin Rosca Stanescu - De ce a esuat dialogul? Din vina cui? (e vorba de dialogul dintre autoritati si formatiunile care organizasera marea demonstratie anticomunista din zona libera de neocomunism): "... cum va arata viitorul nostru, al tuturora, daca constiinta noastra va trebui sa suporte impactul unei noi tragedii?" Astazi stim cum a aratat viitorul ce ni se pregatea atunci. Si, poate, ca noi il intuiam. Dar nu ne imaginam, cu siguranta, proportiile tragediei pe care incepuseram sa o traim. In aprilie-mai, frontispiciul ziarului avea caseta-motto: "SOMNUL NATIUNII NASTE MONSTRI." Ii si zaream vag... Aveam sa-i intalnim. Cateva semne din "Romania libera" din 3 aprilie 1990. Fostul detinut politic Octav Radulescu (Dumnezeu sa-l odihneasca!) ne informa ca va avea loc curand deschiderea procesului pe care il intentase lui Ion Iliescu, Petre Roman, Cazimir Ionescu si Gelu Voican - V