Asociaţia “Ardealul” a scriitorilor din Transilvania ne invită la o întâlnire cu vasta operă a poetului, dramaturgului şi filozofului Lucian Blaga, în iunie 2002. Nu e o glumă, ci o mostră de cultură mureşeană, în condiţiile în care periodic, cu mare pompă, apare câte un nume nou în literatura locală, se editează noi şi noi cărţi, iar la lansările respective vezi aceleaşi chipuri. „Eu vin la tine, tu la mine”, ca într-o joacă de copii. Noi, ceilalţi, trecem pe strada Enescu şi rămânem sideraţi în faţa afişelor care, după atâţia ani, de-abia se mai desluşesc. “Ecce tempus”, spunea odată cel de care nu par a vrea să se despartă scriitorii mureşeni.
Pe aceeaşi stradă, impozantul Palat al Culturii. Pe uşa laterală, un afiş printre zăbrele le atrage atenţia celor care ar îndrăzni să-şi parcheze bicicleta în interiorul palatului. Hai, zău aşa, era oare necesar un asemenea afiş? Rectific. Era nevoie. Măcar până l-am văzut noi. Puţin mai departe, la Palatul Telefoanelor, un afiş la margine de scări îi anunţă pe handicapaţii locomotori că, pentru orice treabă se află acolo, dacă vor să o rezolve, trebuie să facă o întoarcere de 180 de grade şi încă aproape o jumătate de km, printre magazinul Romarta şi hotelul Grand, până în spatele poştei. Scuzaţi, dar dacă s-ar înconjura clădirea poştei, distanţa parcursă ar fi cu 70% mai scurtă. Se vede de la o poştă dezinteresul…
Eugenia KISS
Asociaţia “Ardealul” a scriitorilor din Transilvania ne invită la o întâlnire cu vasta operă a poetului, dramaturgului şi filozofului Lucian Blaga, în iunie 2002. Nu e o glumă, ci o mostră de cultură mureşeană, în condiţiile în care periodic, cu mare pompă, apare câte un nume nou în literatura locală, se editează noi şi noi cărţi, iar la lansările respective vezi aceleaşi chipuri. „Eu vin la tine, tu la mine”, ca într-o joacă de copii. Noi, ceilalţi, trecem pe strada Enescu şi ră