Traian Basescu e imprudent cand spune ca totul depinde de Romania in ce priveste aderarea in 2007. Afirmatia putea fi valabila inainte ca francezii si olandezii sa le dea eurocratilor planurile peste cap. In decembrie 2004, cand Basescu spunea ca integrarea se castiga acasa, prin reforme, avea dreptate. Acum nu mai depinde totul de performantele Romaniei, chiar daca presedintele a primit asigurari la Bruxelles ca "Romania si Bulgaria nu sunt subiect de discutie". Uniunea Europeana e in degringolada, liderii sunt confruntati cu voturile cetatenilor, o confruntare pe teme europene pe care nu si-o doreau. Romania, chiar daca mima reforma, se bucura de sprijin puternic in Consiliul European format din sefii statelor UE. In Consiliu s-a stabilit calendarul aderarii, in Consiliu liderii statelor UE au ingropat nelinistile privind coruptia din Romania. Acum insa electoratul tarilor UE a fost cuprins de febra democratica si acolo unde e lasat sa voteze ii "arde" pe liderii in care nu mai are incredere sau penalizeaza planurile lor euro-suprarealiste. O tara ca Romania are nevoie de avocati puternici, sefi de state cu viziune si credibilitate in fata propriului electorat. Dar potentialii avocati isi vad electoratul speriat ca UE se extinde prea repede si nu-si vor sacrifica pielea de dragul Romaniei. Apoi exista un risc serios ca aceasta criza sa primeasca raspunsuri gresite. Trebuie sa fim constienti ca de afacerile UE nu se ocupa "luminile" politicii europene, ci multi politicieni expirati sau refuzati de propriul electorat, retrasi ori trimisi la Bruxelles, la adapost de votul alegatorilor. De exemplu, e uimitor sa constati ca nimeni nu isi pune problema ca probabil UE nu are nevoie de o Constitutie sau ca documentul este prost. Din contra, premierul luxemburghez, Jean Claude Juncker, proclama ca nu ar putea exista o Constitutie mai buna si socheaza spunand: "Eu chiar cr