La tanti Elvira, cea mai renumita matroana a perioadei interbelice, "conasii" plateau cate 500 de lei pentru o noapte de placeri. In perioada interbelica, in vreme ce Portul Braila era un furnicar strabatut zilnic de vapoare incarcate cu marfa, orasul "gemea" de case de toleranta.
Sute de prostituate cu rochii "inflorate si pana-n spate" isi castigau existenta in stabilimente cu "becuâ rosu", vanzandu-se pe un pol marinarilor veniti din cursa, chefliilor si militarilor. Pe atunci, prostitutia era tolerata. Multe dintre strazile de astazi ale orasului - Neagra, Rosie - spun inca povesti ce incep cu refrenul "La noi, la Braila, la tanti Elvira...", baiguit, in anii â30, de marinarii care se intorceau de la fetele cu "jartere rosii", adesea straine de Braila: rusoaice, moldovence, "tigance" sau "izrailite".
Intre cele doua razboaie mondiale, Braila a fost "imparatia" caselor de toleranta din Romania. Aici, dupa spectacolele de "varieteu" de la "Regal", "Metropol", "Chira Chiralina", "Carpati", marinarii, militarii si "conasii" isi alegeau fetele cele mai ochioase, le cinsteau si apoi, contra unui pol, chiar doi, le vizitau in camerele lor intunecate si-si satisfaceau "pohtele fizice". Muncitorii, salahorii Portului Braila se duceau pusca spre casele cele mai ieftine, unde gaseau femei "rotofee" sau fete fugite de acasa, dornice sa-si castige painea de a doua zi.
EVIDENTE. Singurul registru din tara, cu numele si fotografiile prostituatelor, datand din 1933-1934, exista la Directia Arhivelor Nationale de la Braila. Catastiful, intocmit asemenea unei condici a Politiei de Moravuri de atunci, a retinut chipuri - chiar fotografii artistice, nume, porecle, dovedind ca, in acele vremuri, in Braila, functionau cateva zeci de stabilimente, in care isi castigau existenta sute de prostituate. Singurele urmarite erau "clandestinele", prostituatele fara c
