In sfarsit, San-Antonio pe ecrane! O veste buna, insa nu pentru toata lumea. Fanii infocati ai seriei de filme cu James Bond si devoratorii romanelor lui Dard ar trebui sa se abtina de la vizionare, oricat de curiosi ar fi, pentru ca vor fi dezamagiti. Crunt!

San-Antonio este o comedie politista frantuzeasca, iar cinefilii dezintoxicati de Hollywood stiu ce inseamna acest lucru. Savoarea lingvistica a celebrelor romane a fost compromisa aproape integral de scenarist, poate explicabil prin aceea ca excesele de argou ar fi putut dauna grav sanatatii spectatorilor.

Asa ca unde injuraturi nu e, nici "original" San Antonio nu e… Iar prin comparatie cu James Bond, comisarul francez e ca un jucator de fotbal amator din echipa Institutului de Cercetari Viticole pus alaturi de David Beckham.

Pelicula lui Auburtin are insa un farmec aparte, iar cei care nu intra in sala de cinema cu idei preconcepute pot avea parte de o surpriza placuta. Principalul "vinovat" este Gerard Depardieu, un adevarat monstru sacru, care face posibila o inversare spectaculoasa de roluri.

Desi in romanele lui Dard Berurier este doar o "umbra" a lui San-A, un personaj pitoresc, vesnic flamand si cu un mega-libidou, in film devine vioara intai, pastrandu-si insa intacte caracteristicile. Chiar daca scenariul tine la aparente, Lanvin paleste in fata lui Depardieu, iar ochii spectatorului asteapta cu aviditate aparitiile si replicile spumosului urias.

San Antonio nu este o superproductie, nu a beneficiat de un megabuget, nu sunt paradite zeci de masini, nu are efecte speciale de senzatie, nici macar nu are in distributie un regiment de fotomodele care te lasa ca la dentist (desi, in ce priveste priza la femei fatale San-A nu se deosebeste cu nimic de James Bond).

Si, cu toate acestea, filmul este "cool", curge frumos, iar statutul de co