Si cand s-a stins, tatal meu tot cu un of a plecat dincolo: vor veni americanii si el nu mai apuca sa vada lumina acelei zile de sarbatoare. Din patru'spatru ii astepta. L-a costat mult (din partea pro-rusilor) ca si-a exprimat la vedere simpatiile pro-americane, dar a suportat eroic. Un sfert de veac s-a uitat pe cer dupa avioanele yankeilor, dar nimic: numai AN-uri, IL-uri si MIG-uri.
Cand s-a zvonit, dupa anticeusestiada televizata in direct, ca, in fine, americanii sunt ante portas, parintele meu a simtit ca intinereste. A pus mana pe-o carte de engleza si a invatat uzualele, ca sa-i poata primi si sa le vorbeasca pe limba lor.
Dar asteptatii lui tata si ai leatului sau tot n-au venit. Mai bine zis si-au trimis mesagerii (nu gandacii de Colorado, ca-n timpul razboiului rece, ci investitori cu bani in conturi bancare!), acestia au strambat din nas si au facut cale-ntoarsa. Si la 15 ani de la "revolutie", ani de tranzitie, austeritate si sperante euro-atlantice ii mai asteapta supravietuitorii din contingentul parintelui meu, iar ei tot se lasa asteptati. Asa incat parca vad ca "intoarcem armele" si ne punem pe asteptat ungurii sau albanezii, chiar si bulgarii, ca astia sunt mai aproape, si au venit si atunci cand nu-i asteptam, iar cand au plecat, ne-au mutat si granitele. Dar eu ma tem ca, asa cum stau lucrurile, ne trezim din nou cu rusii sa ne elibereze Bucurestii, sa ne retrocedeze petrolul, graul si tezaurul si sa investeasca la noi. Sa ne investeasca, adica, drept consilieri. Doamne fereste! Si cand s-a stins, tatal meu tot cu un of a plecat dincolo: vor veni americanii si el nu mai apuca sa vada lumina acelei zile de sarbatoare. Din patru'spatru ii astepta. L-a costat mult (din partea pro-rusilor) ca si-a exprimat la vedere simpatiile pro-americane, dar a suportat eroic. Un sfert de veac s-a uitat pe cer dupa avioanele yankeilor, dar nimic: numai
