Anii au trecut prea repede. Ne-au devorat asa cum un cotidian, la randul sau, o face cu realitatea. Inceputul s-a pierdut undeva in timp si totusi parca a fost ieri. Acum doisprezece ani - iata cum limba romana da sansa cuvintelor, macar lor, sa creada ca o data atat de indepartata are legatura cu prezentul - acum doisprezece ani parca nu s-a intamplat nimic. Ca si cand aparitia noastra ca ziar n-ar fi stiuta cu exactitate, ca si cand ar fi fost o intamplare care n-a fost notata in calendar. Adevarul este ca n-a stat nimeni atunci sa-si noteze undeva - in vreun jurnal sau in alta parte - data de aparitie a primului numar, data de nastere a acestui ziar. Ea a ramas consemnata tocmai de rostul unei astfel de aparitii, ea a ramas scrisa in primul numar al ziarului, ca si cand acesta si-ar fi completat singur certificatul de nastere. Acum doisprezece ani! Si cand scriu asta, parca vad pentru prima data embrionul, placenta si apoi ziarul rasucindu-se fragil si salbatic in mecanismele unei tipografii oarecare. O cale atat de lunga poate parea pentru fiecare dintre noi o bucata de viata despre care am putea scrie tomuri intregi, cum la fel de bine ar putea insemna o clipire si nimic mai mult. Incercam, de fapt, senzatia aceea paradoxala ca fiecare secunda din acesti doisprezece ani, de exemplu, am trait-o la maximum si atunci ea parea ca si zilele, ca si lunile, ca si anii ca nu se mai termina, dar, in acelasi timp, cei doisprezece ani parca nici n-ar fi existat. Ca si cand ar fi trecut pe nesimtite, zbatandu-se, amestecandu-se si-n cele din urma adunandu-se intr-o clipire. Pe langa tot ceea ce am trait cu totii in acesti doisprezece ani, pe langa tot ceea ce am adunat, am visat sau am suferit, noi ne putem mandri cu o dovada in plus pentru aceasta perioada. Aceasta dovada se numeste ziarul, pe care si astazi, la doisprezece ani de la primul numar, il tineti in maini. @N_P