Nimeni nu-si asuma raspunderea tragediei, iar autoritatile s-au odihnit in tot week-end-ul Zile si nopti de cosmar pentru locuitorii din cartierul Colentina, afectati de explozia de gaze care a avut loc, vineri, in atelierul de incaltaminte situat pe Nicolae Apostol, la nr. 115. Trupurile tinerilor morti in urma exploziei nu pot fi ridicate de la IML, intrucat nu li s-au gasit actele printre daramaturi. Rudele ranitilor stau cu frica in san, asteptandu-se la ce este mai rau. Deflagratia a ras opt case si doua automobile. Oamenii, iesiti duminica pe la porti, comenteaza evenimentele. Unii bat cruci mari si zic: "Fereasca Dumnezeu!". Echipajele politiei comunitare interzic trecerea prin zona. "De cand mama m-a facut n-am pomenit asa explozie", marturiseste Ilie, unul dintre vecini. O femeie povesteste alteia cum i s-a zguduit ei tavanul. "Am auzit o bubuitura ca la razboi! Mie cine imi repara casa? Ca tot au fost cutremure zilele astea, mor cu copiii sub daramaturi!".
Termopanele si gresia s-au dus, raman ratele la banci
Cei sapte membri ai familiei lui Anton Dumitru, a carui casa de la nr. 98 a fost complet avariata, sunt disperati si isi revin greu dupa ce au vazut cum agoniseala de-o viata le-a fost stearsa de pe suprafata pamantului, intr-o clipita. Ei se asteptau ca autoritatile venite la fata locului sa faca ceva, concret, spre a-i ajuta, insa pana acum nu s-a intamplat nimic. A fost week-end si nu s-a lucrat. in curte calci pe moloz, bucati de mobila, geamuri. Au venit vecinii de pe strada ca sa-i ajute. Femeile plang in hohote. Anton Dumitru, cu ochii arsi de nesomn, povesteste cum s-a intamplat tragedia. Pe el si pe una din nepotele i-a aruncat suflul exploziei cat colo! Ore in sir n-au auzit nimic. "Mai bine nu ma nastea mama ca sa vad cum se chinuie copilasii mei, plange Anton Dumitru. Nevasta-mea e cardiaca, bunica e in spital, din cauz
