17 iulie 2004. Atunci au ales Monika şi Attila să se unească în faţa lui Dumnezeu. Au spus “da” în faţa ofiţerului Stării Civile, dar, din nefericire, nu au reuşit să ducă totul la bun sfârşit. Două decese în familie au dat peste cap toate planurile mirilor. Au fost nevoiţi să anuleze nunta cu doar trei săptămâni înainte de eveniment.
Nu le-a fost uşor. Dar au răzbit, “împreună la rău şi la bine”. Iar pe 18 iunie 2005 şi-au împlinit destinul.
Monika şi Attila s-au cunoscut în urmă cu opt ani, la o petrecere de Revelion cu prietenii. Idila s-a înfiripat pe loc. Attila n-a stat prea mult pe gânduri. Îşi dorea o relaţie serioasă, iar Monika era femeia potrivită. “Îmi picase cu tronc şi îmi doream să fim împreună. Singura problemă era că ea nu se implica deloc”. Dar Attila nu s-a descurajat şi în trei luni a reuşit să o convingă pe Monika de faptul că el este bărbatul care o poate face fericită.
“Era hotărât, ştia ce vrea” spune Monika privind în urmă, la vremea când timiditatea o cam ţinea în loc.
Cererea în căsătorie a fost bine ticluită. Attila a ţinut cu tot dinadinsul să îşi lase iubita cu gura căscată şi a reuşit. A cumpărat inelul de logodnă şi a ales apoi locul în care să o ceară de soţie: Parcul îndragostiţilor. O alegere cum nu se poate mai bună. Monika a rămas înmărmurită când iubitul ei a scos din buzunar inelul şi i l-a aranjat pe deget. Erau de trei ani împreună şi, mărturiseşte Monika, “aşteptam demult să facă pasul”.
În 2000 i-a dat inelul de logodnă, în 2002 au cumpărat verighetele, iar în 2004 au programat nunta. Toate evenimentele importante din viaţa lor au avut loc din doi în doi ani. Lanţul s-a rupt anul trecut, când au fost nevoiţi să anuleze nunta pentru că bunicii mirilor s-au stins înainte să-şi vadă nepoţii la casa lor. Monika şi Attila „se înţeleg perfect”. Amândoi adoră excursiile, la mare sau la munte. Attil
