Un sat de munte, pierdut undeva printre carari serpuitoare si care traieste cu barajul in spate. Satul nou Corbeni a fost refacut aproape in intregime de maresalul Antonescu. Se spune ca acesta avea o iubita si, ca sa o impresioneze, a vrut sa faca o statiune turistica de invidiat. O a doua Sinaia.

Am ajuns in mijlocul Corbenilor intr-o zi torida de inceput de vara. Un loc linistit. Oamenii, care pe la muncile campului, care cu treburi prin centrul satului. Cand am plecat spre Corbeni n-am stiut ce am putea gasi acolo. Am vrut doar sa vedem, sa aflam ce fac muntenii din Corbeni. Am vrut sa-i descoperim. Sa le aflam obiceiurile, viata simpla, obisnuita, de zi cu zi, aproape de sfarsitul unei saptamani. Comuna s-a numit Antonesti, ulterior devenind Poenari, iar in prezent a revenit la denumirea initiala de Corbeni. Antonescu ar fi reconstruit locul cu prizonieri rusi, iar unele case din localitate mai au si azi pe peretii exteriori picturi facute de prizonierii rusi adusi prin aceste locuri.

BUCURIE. Prichindeii din clasele primare, mandri de premiile primite

SERBAREA. Aflasem de serbarea copiilor de la scoala de la localnicii care faceau ultimele pregatiri pentru odraslele lor, cam pe la orele amiezii. Stateam la o rascruce de ulite si incercam sa alegem una pe care sa o luam. Una la nimereala. Ne intalnim cu doi localnici si dintr-una-ntr-alta aflam ca la ora 17:00 toti copiii din sat sunt asteptati cu mic cu mare la serbarea de sfarsit de an scolar. Nu puteam lipsi nici noi. Insotim pe drumul ce urca hotarat spre Caminul Cultural grupuri, grupuri de copii si parinti, unii mai galagiosi decat altii. Larma, veselie, zbenguiala, "chitaieli". Se culeg unii pe altii de pe drum, de pe la porti, se intalnesc la rascruci de drumuri, iar "viermuiala" si freamatul locului cresc pe masura ce se aduna mai multi. Agitatia este si mai mare in fata Caminului Cu