I se comunica lui Sechelariu ca urmeaza sa fie arestat si retinut. Omul se smiorcaie induiosator si se declara perfect inocent: “sunt moldoveanul cel mai iubit; Basescu e de vina!”. Patriciu e retinut si el cateva ore. “Sunt omul de afaceri cel mai onest. Pentru toate, Talpes e de vina!”. Iacobov iese din puscarie, eliberat dupa cateva luni. “Totul a fost o inscenare politica, Puterea e de vina!”. Dupa el, iese fuga si Cozma: “Nu eu sunt de vina ca minerii care stateau atarnati de vocea mea au spart capete si au umplut oameni de sange, ci Iliescu e de vina” - se grabeste el sa zbiere. Dar nici Iliescu (inca afara) nu se considera vinovat de nimic dintre cele petrecute intre 13-15 iunie 1990. “Acuzatiile ce mi se aduc sunt o provocare si o diversiune - se indigneaza el. “Cei batuti - asa zisii “legionari” care ar fi ridicat steagul verde pe Politia Capitalei - sunt de vina!” In general, nimeni la noi nu se considera vinovat personal de nimic, doar poate ca va fi fost prea bun, naiv si ingaduitor. Cineva delapideaza, comite falsuri, spalare de bani, asociere mafiota - exemple sunt destule - si se intampla, vai, sa fie prins. L-ati vazut vreodata pledand vinovat, fie si macar pentru un cap de acuzare? Nu, omul explica asiduu jurnalistilor ca e cu desavarsire inocent si arata cu degetul, de regula, spre altii: diferiti inamici ascunsi, presa rau-voitoare, invidia generala, puterea politica nefasta, “Oculta” si asa mai departe. In vorbele sale, el e o virgina violata de o hoarda de derbedei! Numai ca, luati la rand, derbedeii se infatiseaza ca tot atatea virgine, astfel incat ramai perplex: cine mai e derbedeu in fond?

Dar sa nu credem ca aceasta veritabila “prezumtie de iresponsabilitate” e numai la “varf”. Traim cu ea pretutindeni, la toate nivelele, si suntem sistematic invatati sa-i dam crezare, atunci cand explicatia strict circumstantiala a unor acte este