Ne-am imbarcat cu mic cu mare in masinile caravanei si am pornit din nou la drum. S-au facut planuri de cu seara, ne-am impartit dupa subiecte care-ncotro.
Eu, cu Mogos si Karina am plecat spre Corbeni, un sat in apropiere de Vidraru, un sat ce traieste cu barajul in spate. Corbeni este un loc linistit. Cu oameni primitori, amabili, veseli. Un loc in care agroturismul incepe, timid e adevarat, dar incepe sa se dezvolte. Corbeni este localitatea ce se intinde pe doua dealuri refacuta aproape in intregime de maresalul Antonescu cu prizonieri rusi. Aici in Corbeni am intalnit oameni cu povesti frumoase, cu amintiri legate de construirea, inaugurarea barajului, cat si despre incidentul din 1974 cand s-a spart versantul stang al acestuia. Am intalnit oameni muncitori, dar si oameni curiosi, intrebatori care ne chestionau despre calatoria noastra prin tara dupa ce au aflat din ziar si dupa ce au vazut masina branduita cu insemnele Caravanei Jurnalul - Antena1. "Sunteti de la domnuâ Tuca. Cand ne dati la televizor? Cand aparem in ziar?" ne intrebau localnicii. Am intalnit in Corbeni si multi cai frumosi. S-a intamplat in Corbeni sa participam si la serbarea de sfarsit de an scolar. Au venit multi copii, veseli, fericiti, odata pentru ca serbarea insemna si momentul premierilor, dar mai ales pentru ca incepea vacanta. Se buluceau si se agitau prin sala de la Caminul Cultural din localitate unde avea loc serbarea. Cei mai mici s-au asezat cuminti cu parintii lor in primele randuri. Cei mai mari se adunau carcotind prin spate.
Ceilalti colegi ai nostri au plecat in plimbare cu vaporasul pe lacul Vidraru. Au facut poze si au mai aflat una alta despre ceea ce inseamna Vidraru, baraj, hidrocentrala si lacul de acumulare format atat pentru argeseni, cat in general pentru romani. S-au intors din acest periplu de peste o ora fericiti si incantati de peisajele vazute. P
