Cel putin la un capitol Festivalul International de Film Transilvania a crescut de la editia de anul trecut la cea de anul acesta: afluenta publicului. In celelalte puncte e greu ca el sa mai creasca - ma refer aici in primul rand la numarul de filme proiectate - in jur de 100 de lungmetraje. Asta pentru ca un festival de genul acesta (cu o competitie internationala) nu se intinde pe mai mult de 10 zile, iar Clujul nu are deocamdata decat 3 sali de cinema (Republica, Arta, Victoria), in ultima instanta si o a patra - Favorit, in care festivalul sa poata avea loc, plus un ecran in aer liber, cu proiectii de seara. In aceste conditii, e imposibil ca in festival sa fie mai mult de 100 de filme, dat fiind si faptul ca, de regula, un film ar trebui proiectat de cel putin 2 ori.
Nici structura si nici calitatea filmelor nu s-au schimbat - asta inca de la prima editie - existand acelasi director artistic - Mihai Chirilov. Aceleasi sectiuni: Competitia internationala, SuperNova, Fara limite, Umbre, 3 (regizori) x 3 (filme), Zilele filmului romanesc, Evenimente speciale. Sectiunea suplimentara a fost Rockumentar (documentar rock), iar zoom-urile s-au pus pe cinematografia britanica (True Brit) si suedeza (Bitter suedez).
Premiile, spun cei mai multi din cei cu care am discutat, au fost foarte echilibrate. Ca membru al juriului anul acesta, nu o sa scriu prea multe din culisele jurizarii pentru ca nici nu am ce: lucrurile s-au petrecut foarte calm, ne-am inteles excelent, n-au existat discutii aprinse - totul a fost cat se poate de cool. Singurul lucru care merita dezvaluit, cred, e ca n-a trebuit nici o clipa sa fac lobby pentru Moartea Domnului Lazarescu, al lui Cristi Puiu, pentru ca toti ceilalti membri ai juriului au avut aceleasi pareri in legatura cu el: e un film cu o regie foarte foarte buna si cu un joc actoricesc de exceptie. Drept pentru care i-au
