Descendent direct al concursurilor fotografice din Cântarea României, dar mai ales al Salonului Internaţional de Artă Fotografică al României, al treilea Salon Internaţional de Artă Fotografică din Târgu Mureş şi-a deschis ieri porţile galeriei UAP din Palatul Culturii pentru toţi amatorii de fotografie.

Aşteptam cu oarecare interes această expoziţie, nu pentru că aveam neapărat pretenţii estetice sau culturale de la ea cât mai ales să observ în ce măsură au crescut organizatorii locali (aceiaşi de zeci de ani) la punerea în scenă a unui astfel de eveniment. Acum o săptămână am asistat la un event similar la Timişoara unde Centrul Cultural Francez din localitate a organizat cu ajutorul unor galerii de artă şi fonduri relativ restrânse (citeşte fonduri private) o manifestare de gen care chiar dacă nu a excelat nici ea, a avut menirea de a aduna sub acelaşi acoperiş fotografi proveniţi din Asociaţia Artiştilor Fotografi (AAF), alături de cei mai tineri şi în vogă artişti crescuţi de la aceeaşi "şcoală", şi chiar artişti conceptuali. La Mureş, câteva sute de milioane de lei alocaţi doar din bugetul judeţului nu au avut rostul de a crea o atmosferă interactivă şi la fel de bogată cultural. Acolo se vorbea mai tot timpul în franceză, aici mai tot timpul în maghiară. Adevărate experienţe interculturale, chiar dacă acolo cineva se mai gândea să şi traducă. La Timişoara, autorităţile culturale invitate să gireze manifestarea au fost câţiva universitari de la faimoasa universitate franceză Paris VIII, aici, din nou, Marko Bela, Lokodi Edita sau Csegzi Sandor (sunt toţi cumva în acelaşi partid?) în frumoasa tradiţie locală au reprezentat autorităţile culturale în deschiderea evenimentului. Acolo s-a vorbit despre relaţia fotografiei cu presa, manipulare, despre potenţialităţile fotografiei în societatea postmodernă, aici

s-a decretat valoarea extraordinară a lu