Alegeri cu rezultat incert si final deschis

Alegerile incheiate in aceasta duminica pentru desemnarea celor 128 de membri ai Adunarii Nationale libaneze au fost o saga in care caravana electorala s-a deplasat de-a lungul Libanului timp de patru saptamani. La 29 mai, lista lui Saad Hariri, fiul liderului sunit asasinat la 14 februarie, si a principalului sau aliat, druzul Walid Jumblatt, a castigat in Beirut. Al doilea tur a fost castigat in regiunea de sud de Hezbollah si formatiunea prosiriana Amal a presedintelui Adunarii Nationale, Nabih Berri, in timp ce al treilea tur a fost castigat de lista liderului crestin maronit, generalul Michel Aoun. Locurile ramase pentru reprezentarea nordului tarii au fost castigate, conform rezultatelor preliminare ale ultimului tur al scrutinului, din 19 iunie, de lista lui Hariri. Opozitia antisiriana va fi astfel majoritara in Legislativul libanez. Distributia voturilor corpului electoral de 3 milioane de alegatori cu reflexe de votare pe apartenente religioase a fost neclara pana in ultimul moment. Victoria opozitiei, un conglomerat de partide si factiuni sunite, druze si crestine, unite de atitudinea antisiriana si pronationala si imaginea fiului lui Hariri, nu a fost zdrobitoare. Lovitura cea mai grea administrata opozitiei a venit din partea generalului Michel Aoun, care s-a aliat cu tabara prosiriana, desi a luptat impotriva Siriei. Aoun a facut caduca dihotomia dintre pro si antisirienii, mutand centrul de greutate al campaniei electorale pe linia de demarcatie reformatori-conservatori. Acesta a adoptat o retorica populista, tema campaniei sale fiind condamnarea in corpore a elitei politice, eliminarea coruptiei si a nepotismului. Fostul general este perceput drept un lider exilat care nu a fost parte a politicii de compromisuri si a retelelor corupte din ultimii 15 ani, cand a trait in Franta. Ironia este c