Perioada cuprinsa intre iunie 2004 si iunie 2005 ar putea fi numita "Anul Boc". Emil Boc (PD) a reusit in acest interval de timp sa devina, dintr-un parlamentar al unui mic partid de Opozitie, unul dintre cei mai importanti politicieni din Romania. Exact acum un an, el a castigat functia de primar al municipiului Cluj-Napoca. Democratul l-a invins in doua tururi pe marele favorit, fostul vicepremier PSD Ioan Rus, care, dupa primul tur de scrutin, parea atat de sigur de victorie incat a renuntat la postul sau din Guvern. Luna aceasta, Emil Boc ar urma sa preia conducerea Partidului Democrat, pe care il conduce sub titulatura de presedinte interimar de la retragerea lui Traian Basescu de la sefia formatiunii politice care l-a propulsat in functia de presedinte al Romaniei. Numai ca in anul care a marcat ascensiunea lui Boc, Partidul Democrat s-a schimbat radical. Nu este vorba doar de virajul ideologic pe cale de a se infaptui sub conducerea lui Boc, de la doctrina social-democrata la cea populara. Daca in iunie 2004, PD era un partid in plina dezintegrare, din care sute de primari plecau spre PSD, si care era vioara a doua in Alianta "D.A.", o formatiune de Opozitie care nu parea sa aiba mari sanse de reusita la alegerile generale, acum Partidul Democrat este in plina ascensiune. Sondajele de opinie crediteaza aceasta formatiune cu cel mai mare procentaj din intentiile de vot ale alegatorilor, pe motiv ca liderii democrati sunt perceputi de opinia publica drept "toti oamenii Presedintelui". In plus, PD a castigat cele mai importante pozitii din administratia publica, respectiv Primaria generala a Capitalei si o serie de posturi de primar de capitale de judet care ii asigura preponderenta in vestul tarii. Asa ar fi administratiile locale din Cluj-Napoca, Alba Iulia, Brasov, Bistrita, Oradea, Arad ori Zalau. In plus, exista si o schimbare de perceptie la nivelul o