- Editorial - nr. 120 / 21 Iunie, 2005 Opiniile despre breasla scriitoriceasca, nu putine in ultima vreme, mai ales inaintea Conferintei Nationale a Uniunii Scriitorilor din Romania, exprimate prin mass-media, au fost impartite. Unii erau pentru o uniune echivalenta cu un sindicat al slujitorilor condeiului, ca institutie libera, democrata, puternica si independenta, cu rol esential in spatiul cultural al Romaniei. Altii, porniti pe calea nihilista, a distrugerii fara discernamant, indiferent daca ce folosesc ei drept tinta a fost bun sau rau, cale deschisa larg in decembrie 1989, erau pentru distrugerea totala a acestei uniuni de breasla, mergand, fara sa-si dea seama, pe urmele unui Bogdanov, care, odinioara, si el dorea, "In numele zilei de maine / Lui Rafael si muzelor sa le dam foc!". Din pacate, au existat si exista in viata scriitoriceasca de azi multe tendinte demolatoare, ca un reflex, uneori, al tendintei distructive a romanului, mare adept al "efectului" tarnacopului pe plaiurile mioritice, care doar rareori in demersul sau a plecat de la convingerea logica, simpla, ca, atunci cand distrugi ceva, trebuie sa te gandesti sa si pui ceva in loc. Ceva mai bun si mai trainic, bineinteles! Poate ca multi, mai ales, dupa demisia lui Eugen Uricaru din functia de presedinte al USR, banuit de colaborationism cu fosta Securitate, s-au indreptat, la 17 iunie a.c., spre Aula Magna a Facultatii de Drept din Bucuresti, unde a avut loc Conferinta Nationala a scriitorilor, insotiti tocmai de aceste ganduri. Nu au lipsit acea obisnuita de-acum absenta totala a spiritului organizatoric, lalaiala damboviteana caracteristica, duelul replicilor inutile, indisciplina si balcanismul gregar chiar al clasicului Mitica. Ordinea ardeleneasca este inca, pentru multi dintre cei de peste munti, o mare necunoscuta! Uniunea Scriitorilor din Romania (USR) este continuatoarea Societatii