Dupa summit-ul de la Bruxelles de saptamana trecuta, proiectul Europei unite a iesit chiar mai sifonat decat intrase. Departe de a oferi formule de depasire a impasului dupa esecul referendumurilor din Franta si Olanda, cel mai inalt for politic comunitar, Consiliul European, nu a facut decat sa oficializeze o noua criza, lasand in suspensie chestiunea aprobarii bugetului UE pentru perioada 2007-2013, dupa o incrancenata confruntare franco-britanica.
De fapt, Uniunea parcurge simultan trei crize. Una e cea generata de respingerea Constitutiei Europene. A doua e cea pe care o traverseaza in prezent moneda euro si e strans legata de prima. Devine tot mai greu sa gestionezi eficient o moneda unica intr-un spatiu cu integrare politica limitata, populat cu economii foarte diferite ca ritm de crestere sau deficit bugetar. In timp ce Banca Centrala Europeana a pastrat constant nivelul dobanzii de referinta din iunie 2003 pana astazi, cea a Statelor Unite l-a modificat de atunci de noua ori, iar cea a Marii Britanii de sase ori. In fine, ultima criza e cea legata de maniera de alcatuire a bugetului comunitar, a carui filosofie nu are in prezent nimic in comun cu acuta nevoie de stimulare a competitivitatii in spatiul european, ci exprima nevoia de a gasi solutii pentru a multumi categorii active social, precum fermierii francezi.
Cine e de vina ? Depinde pe cine intrebi. Daca discutiile legate de buget ar fi fost oricum tensionate, presedintele Frantei a dat lovitura de gratie summit-ului, punand pe masa problema rabatului financiar de care beneficiaza britanicii. Initiativa sa pare sa nu fie nimic altceva decat o diversiune politica menita sa scoata din centrul atentiei umilitorul Nu livrat de electoratul francez la referendumul pentru noua Constitutie Europeana. Aceasta tactica, care i-a permis lui Chirac sa diabolizeze Marea Britanie, al carui comportam
