Constructorii barajului de la Vidraru s-au luptat, la propriu, cu muntele. Realizarea galeriei de fuga a barajului a fost ingreunata din cauza ca stanca in care se sapa cauta sa astupe golul proaspat aparut in ea.
Era intr-o zi de joi cand am plecat spre Pitesti la vanatoare de povesti cu si despre ctitorirea Barajului Vidraru. Aveam o tinta precisa. Sa-l "prindem" si sa-l descoasem pe maistrul Simion Gheata, unul dintre cei mai destoinici "fauritori" de galerii si tuneluri din sistemul hidro, dupa cum ne fusese recomandat de un fost camarad de santier.
INTRAREA. Trebuia sa ne intalnim cu el la Pitesti, la sediul institutiei pentru care a lucrat timp de mai bine de 30 de ani - Hidroconstructia, sucursala Arges. Ne incinsesem deja la discutii cu Ion Preoteasa, directorul de aici, si cu Florica Braileanu, sef Sectie Productie, cand usa s-a crapat putin, facand loc unui cap acoperit cu o palarioara de camuflaj. Din umbra borului, doi ochi sclipitori ne-au studiat pret de cateva secunde. "Buna ziua! Imi cer scuze ca va deranjez. Revin ceva mai tarziu", ne-a aruncat omul cu palarie de camuflaj, tragand usa dupa el. "Neaâ Simioane, stai, nu pleca", ii striga Preoteasa. Era chiar omul pe care-l asteptam.
METODA. In ciuda muncii grele din subteran si a varstei - aproape 70 de ani - , Simion Gheata e un barbat inalt, drept ca bradul si in putere. Instalat pe un scaun, langa noi, ne mai cerceteaza o data cu privirea inainte de a-si goli in fata noastra sacul cu amintiri. "La Vidraru m-am numarat printre cei care au croit albia subterana a Argesului" (n.r. - galeria de fuga, in lungime de 12 kilometri), isi incepe el povestea. Teama de munca la adancime? Nu, ca isi facuse ucenicia la Bicaz. "Si, de altfel, adancimile nu erau prea mari - 80 de metri, 100 de metri sub pamant." Greutati? "Au fost, dar nu conteaza, le suporti usor atunci cand faci ceea ce-ti pla
