Daca au toata indrituirea sa fie suparati pe actuala guvernare pentru modul in care a considerat sa rezolve problema caselor nationalizate, lasandu-le, fara vreo nuantare, in posesia celor care le-au cumparat in baza incalificabilei Legi 112/1995, fostii proprietari nu au temei pentru a contesta modalitatea de despagubire aleasa in noul pachet de legi in domeniul proprietatii.
Nu discutam aici cine sunt cei indrituiti sa primeasca despagubiri, ci doar modalitatea de constituire a dreptului la despagubiri si de obtinere efectiva a despagubirilor. Cei indrituiti sa primeasca despagubiri sunt cei carora, din diferite motive, nu li se pot retroceda proprietatile in natura. Ceea ce, ca principiu, este strict corect. Cine sunt concret acestia este o alta problema. In randurile lor n-ar trebui sa se afle cei carora se considera ca nu li se pot retroceda proprietatile, intrucat respectivele proprietati sunt acum in posesia altora, care le-au cumparat de la stat in baza Legii 112/95. Si n-ar fi trebuit sa figureze, deoarece acestora se cuvenea sa li se retrocedeze proprietatile, urmand ca despagubiti sa fie cei ce le-au cumparat in baza, inca o data trebuie spus, incalificabilei legi pedeseriste impotriva firii, care de fapt a legiferat un furt. Caci furt este a vinde cuiva ceva prelevat prin rapt de la altcineva. In schimb, ar fi fost firesc sa se afle printre despagubiti cei care au cumparat in baza Legii 112/95 si care ar fi acum fara proprietatile retrocedate catre fostii proprietari, pentru ca, de buna sau de rea-credinta, cei in cauza nu ar fi putut cumpara daca nu le-ar fi vandut statul roman.
Modalitatea de despagubire, in ciuda supararii fostilor proprietari, care se asteptau probabil sa primeasca bani de la bugetul statului, era singura care permitea operationalizarea mobilizarii resurselor si acordarii despagubirilor catre cei considerati indritu
