Daca se doreste cumva a se depasi criza din sistemul de sanatate, o solutionare trebuie sa inceapa cu o decizie ferma asupra statutului ocrotirii sanatatii: de intretinut al bugetului de stat sau de sistem de asigurari. Daca se decide ca sectorul de sanatate sa fie ceea ce spune legea, adica un sistem de asigurari, atunci trebuie lasat sa fie intr-adevar un sistem de asigurari.
Ca urmare, toti beneficiarii trebuie sa fie contribuenti, desigur in raport cu veniturile lor. Fara nici o discutie, pensionarii trebuie sa devina (de fapt sa redevina) contribuenti. Faptul ca sunt pensionari ii scuteste in mod firesc sa nu mai contribuie la sistemul de pensii. Dar nu poate fi vorba de acelasi lucru in cazul sistemului de sanatate.
Acesta nu are nici o legatura cu statutul de pensionar. La sistemul de sanatate nu poti fi beneficiar decat daca esti contribuent. Daca insa se va reveni la plata de catre pensionari a contributiilor pentru sanatate, atunci, tot fara discutii, banii stransi pentru sanatate vor trebui sa ramana in sistem, fiind gestionati de reprezentantii sistemului insusi, respectiv de casele de sanatate.
Case care au indatorirea de a concepe mecanismele de finantare a spitalelor si medicamentelor astfel incat banii cati sunt sa si ajunga, dupa principiul sanatos "se finanteaza ce si cat se poate".
Conditia unei reusite este desfiintarea asa-numitului "buget consolidat", institutie care, prin devalmasia pe care o creeaza, "dezindividualizeaza" gestiunea fondurilor si deresponsabilizeaza si care este in contradictie intrinseca cu organizarea activitatilor pentru care se strang fonduri in sistem.
Cand, dupa trecerea la organizarea sectorului de sanatate ca sistem de asigurari, s-a constatat ca, din simplul motiv al legarii accesului la actul de sanatate de plata contributiei, s-au strans pentru sanatate mai
