La patru kilometri de barajul Vidraru, cocotata pe un varf de munte, la o altitudine de 860 de metri, se afla Cetatea Poienari, locul unde Vlad Tepes s-a retras din calea turcilor. Refugiul domnitorului este ascuns intre povesti de tot soiul.
Cum te apropii de Varful Cetatuia, fortareata se vede doar de la departare, cum mergi pe soseaua care serpuieste printre radacinile muntilor. Accesul pana la zidurile ei groase este si azi un chin, pentru ca nu se lasa cucerita decat de cei care se incumeta sa escaladeze cele 1.480 de trepte zidite in pieptul dealului. Lumina abia patrunde printre crengile copacilor si ascunde in umbra scarile care pana in 1972, cand s-a renovat cetatea, erau doar o poteca batuta de calul lui Tepes cu potcoavele inversate.
Golita de viata si patrunsa de buruieni, fortareata se mai opune azi doar ploilor si "derbedeilor" care ii dau tarcoale, in ciuda lui Pompiliu Stan, paznicul ei.
PE CRENELURI. De 35 de ani, nea Pompiliu este "supraveghetor", dupa cum scrie pe ecusonul din piept, si are grija ca turistii sa plateasca taxa de vizitare, 20.000 de lei.
Batranelul strabate zilnic sapte kilometri ca sa ajunga la serviciu, tocmai din satul Arefu. Pana la Capatanenii Pamanteni merge cu "motocarul", dupa care o ia la pas. In fiecare zi urca scarile pana la "biroul" lui, o casuta inconjurata de un gard de beton, cu dormitor, bucatarie si baie, chiar langa podetul din fata portii fortaretei. Cetatea este vizitata cam de 4.000 de turisti pe an. Pompiliu pare suparat din cauza legendelor pe seama locului sau de munca: "Vin strainii si intreaba de fantome si scheleti gasiti sub ziduri, dar nu e, domnâe, nici una, nici alta". Singurul lucru de care sa te feresti acolo sus sunt furtunile, cand ploua "de nu se mai vede nimic". Tinerii il mai iau cateodata peste picior cand ii prinde urcand noaptea la cetate, "nu-i nevoie sa va spun de
