Cristian Badilita, la varsta pe care o ai, poti spune ca ai realizat deja cat altii intr-o viata... Spune-mi, te rog, daca ai avut si care au fost oamenii care au jucat pentru tine rolul de Cristian Badilita, la varsta pe care o ai, poti spune ca ai realizat deja cat altii intr-o viata... Spune-mi, te rog, daca ai avut si care au fost oamenii care au jucat pentru tine rolul de "maestru"?
- Da, bineinteles ca am avut. Primul si cel mai important maestru, in sensul larg al termenului, model inegalabil pentru mine a fost Bunica dinspre mama. Ea mi-a transmis, fara discursuri, fara lectii, prin simpla iradiere a fapturii ei, un lucru esential: exigenta curateniei sufletesti, a cinstei morale si intelectuale. Numai plecand de aici putem zidi ceva cu folos.
La Ipotesti citind Operele "conului Misu"
in Romania am avut doua categorii de maestri carturari, indirecti si directi. Adolescenta botosaneana a fost plina ochi de Eliade, Noica, Blaga, Eminescu, la casa caruia mergeam, pe jos, saptamanal, ca la mine acasa, as putea spune. Muzeograful, Valentin Cosereanu, imi era prieten si petreceam ore in sir in camaruta lui de patru metri patrati de la Ipotesti citind si recitind Operele "conului Misu", cum il botezaseram noi.
Dintre maestrii directi, la Bucuresti, cel mai apropiat a fost comparatistul Cornel Mihai Ionescu, o culme a eruditiei si rafinamentului baroc, dar mai ales un Prieten inegalabil; dupa Revolutie, cind am trecut la clasice, Dumnezeu mi l-a daruit o vreme pe Petru Cretia. Nu-l pot uita pe Ioan Panzaru, de la franceza, a carui deschidere culturala era si a ramas impresionanta. Dar visul meu era sa fac patristica (aici, singurul maestru de inceput mi-a fost instinctul). De aceea am si urmat Facultatea de limbi clasice, pentru Parinti. Maestrii in patristica i-am descoperit in Occident, in Spania mai intii (Juan Ayan Calvo, de la Madri
