După ce în ultimii ani a surprins şi încântat publicul atât printr-un volum de memorialistică, Operaţie pe cord deschis, cât şi printr-un volum dedicat memorialiştilor români, istoricul literar Al. Săndulescu a revenit la ustensilele exersate în ultima jumătate de veac, propunând o nouă culegere de studii, Acele puncte lucii..., culegere din stirpea celor care, alături de monografii şi de ediţii îngrijite, l-au consacrat: Citind, recitind... (1973), Continuităţi (1976), Portrete şi analize literare (1982), Constelaţii literare (1998).

Pentru cei mai puţin familiarizaţi (mă refer, desigur, la cei mai tineri, întrucât numele lui Al. Săndulescu s-a impus de mult în peisajul criticii şi istoriei literare, Alex Ştefănescu considerându-l recent în paginile României literare drept "unul dintre cei mai competenţi şi demni de încredere istorici literari pe care îi avem în prezent"), cuprinsul acestui nou volum poate părea compozit: studii şi articole despre Eminescu, Rebreanu, Topîrceanu, Ralea, Streinu, Camil Petrescu, Mircea Eliade, Al. Busuioceanu, Vintilă Horia, Gabriel Dimisianu, Ioana Pârvulescu, S. Damian... Pentru cunoscători, acest mozaic se ordonează pe linii de interese şi preferinţe mai vechi. Rebreanu, din orice unghi ar fi abordat (al unor simboluri urmărite pas cu pas într-un roman anume, al ideilor despre artă presărate în diverse scrieri, al personajelor "de rangul doi" ori al portretului fizic şi moral fixat în memoria contemporanilor), este o "cunoştinţă" mai veche, din a cărei citire temeinică a rezultat o Introducere în opera lui Liviu Rebreanu (1976) şi un studiu critic al Pădurii spânzuraţilor (2002). Topîrceanu, căruia i-a închinat în 1958 o "monografie documentară", iar în 1984-1985 i-a îngrijit două volume din ediţia critică, este prezent în această culegere cu un amplu studiu vizând atât poetul, cât şi prozatorul, studiu datat nu