- Istoric - nr. 121 / 22 Iunie, 2005 La 22 iunie 1941 a inceput razboiul dintre Armata Romaniei si Armata Uniuni Sovietice, care, cu un an mai inainte, ocupase fara lupta Basarabia si Nordul Bucovinei, unde au instalat cea mai crunta dictatura bolsevica, torturand, omorand si deportand in Siberia pe cei care gandeau, simteau si vorbeau romaneste, aducand in locul lor activisti de partid vorbitori de limba rusa, care au impus noua ordine sovietica, reluata cu aceleasi metode si dupa 23 august 1944, ale carei urmari grave se vor simti vesnic. Secolul XX a fost secolul minciunii si al razboaielor pustiitoare, care nu au incetat nici o clipa, deoarece politica mondiala a fost mereu in criza, iar razboiul a fost si ramane "continuatorul politicii cu mijloace violente", iar armata este forta principala, pregatita si dotata cu mare cheltuiala, dar si cu sacrificii si privatiuni, pentru cei care fac serviciul militar, indiferent de grad si de functii. In anul 1941, armatele celor doua mari puteri "socialiste", Germania si Uniunea Sovietica, au atins apogeul pregatirii si dotarii de razboi. Comandantii supremi se informau periodic, cu "sinceritate tovaraseasca" despre succesele obtinute in bataliile locale cu vecinii, din ultimii doi ani, in care s-au sprijinit reciproc. Atacul dintre "tovarasi", din 22 iunie 1941, este o enigma a istoriei, din care cel mai prost au iesit aliatii lui Hitler si, in mod deosebit, Romania, singurul stat care era indreptatit sa atace Uniunea Sovietica pentru a-si elibera teritoriul, asa cum rezulta si din ordinul dat armatei: " ...Sa luptati pentru dezdrobirea fratilor nostri, a Basarabiei si Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vietii si caminelor batjocorite de cotropitori…". Dar ce putea face o armata mica intre cele doua mari armate care se intelegeau intre ele, cand a fost intelegerea secreta de dezmembrare a Romaniei si a altor s