Am comis o greseala majora. Adica, ce vreau sa spun, vreau sa spun ca, domnilor, domnisoarelor si, in ultimul rand, doamnelor, a-nceput sa-mi placa piesa aia pe care o terfelisem in presa acuâ ceva vreme, a luâ Akcent. In primul rand, e extrem de potrivita sa faci aerobic pe ea, chestie care, nu-i asa, nu ne poate decat bucura, dar mai inainte de primul si primul rand, la minus primul rand, sau ceva de genuâ asta, piesa asta are o valoare filozofica ceva de speriat. Pe bune, sa moara Bibi daca nu.
"Toate aromele subtile ale vietii mele au devenit seminte amare, frunze otravite, fara tine". Scuze, asta e din alt film... nu asta voiam sa spun... daâ, pe bune, uitati, imi torn cenusa-n cap, ma trag de par, imi trag o mama de bataie, sora cu moartea, ma pun la zid si ma ucid prin impuscare lenta, ma biciuiesc la modul bestial... "sunt emotionat, pentru ca eu sunt ochiul stang, tu esti dreptul, n-ar fi o nebunie daca ne-am desparti?, noi suntem 1"... scuze, ma tot obsedeaza filmul asta... stati... eu vreau sa vorbesc despre cum a-nceput sa-mi placa mie piesa aia a luâ Akcent, mai ales pentru valoarea ei filozofica.
Bai, deci care-i problema? Problema sta in felul urmator: mai intai de toate, astia de la Faithless... scuze, astia de la Akcent, au vazut in tipa aceea ce au vazut si poetii neamului nostru romanesc, de pe aceste plaiuri... aaa... seculare, sa le zicem. Adica tipa, ca si celebra Catalina a nu mai putin celebrului Gambeta, poetul nostru national, e o diva care nu-ntelege dimensiunea hyperionica a oamenilor nostri (i-am numit aici pe cei de la Akcent). Stiti, e ideea aia mai veche, atractia dintre poluri, plusul cu minusul, unde plusul e Luceafarul, iar minusul e fata care... domâne, pur si simplu nu-ntelege de vorba buna!
Eu am vazut ce privire dispretuitoare are. Am vazut si cum un alt baiat, ala mai macho, mergea in apropierea ei
