La masa de lucru Ion Rodos isi trudeste mainile si isi elibereaza gandurile si sufletul. Acolo isi gaseste linistea. De mai mult de 25 de ani sculpteaza in lemn si transpira suficient pentru a-si trai propriul iad. Infernul care sa-l curete de pacatul tineretii: moartea fratelui.
Am ajuns la Nucsoara cu gandul de a vedea satul Elisabetei Rizea, o eroina pentru care Emil Constantinescu a facut sosea. Satul de munte are casute inlantuite si garduri lasate sub vegetatia crescuta hai-hui. La Nucsoara nu se fura nici macar un varf de ac, asa se lauda localnicii. Viata-i grea, pentru ca nu exista locuri de munca. Necazurile nu sunt putine, dar, spre mirarea satenilor, oamenii cu stare de la oras, vin in sat si cumpara pamant pentru a-si construi casute de vacanta. Pretul pamantului a ajuns in comuna la 3 euro metru patrat, mult pentru localnici, desi suma nu zice mare lucru pentru cei din marile urbe.
ARTISTUL. L-am cautat pe mesterul Ion Rodos, un artist popular in lemn care a venit in sat doar de cativa ani, impreuna cu familia si uneltele sale. A ajuns insa repede un om despre care toata lumea din comuna a auzit cate ceva. E imposibil sa nu-ti sara in ochi casa artistului, suita pe un deal, toata acoperita in lemn de brad si construita cu multa truda chiar de proprietarul ei. Rodos, impreuna cu familia lui cu ochii albastri, Adela si trei copii, s-a mutat aici in toamna lui 2000, dintr-o comuna vecina, Pietrosani. Cu pas sigur, Ion Rodos ne deschide calea pe o potecuta pe care nu o ghicisem. Cu o energie surprinzatoare, barbatul de 49 de ani ne dezvaluie atelierul sau de lucru: o masa neslefuita, protejata de doi pereti de lemn, pe care se sprijina un acoperis firav. Ne dezvaluie in vorbe simple secretul pentru care a ales tocmai acest deal pentru a-si face gospodarie: o imparatie pentru suflet, peste care este rege, chiar daca nu si stapan. Aici isi gaseste
