Anunţam, săptămâna trecută, apariţia noii ediţii a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române (DOOM-2). Dincolo de deciziile "tehnice" sau strategice luate de autoarele dicţionarului - privind inventarul, acceptarea variantelor, ponderea indicaţiilor gramaticale, semantice şi stilistice - care îi interesează mai ales pe specialişti, publicul larg va fi probabil mai atent la cîteva noutăţi punctuale, care ar putea şoca pentru că schimbă anumite obişnuinţe de scriere şi - în unele cazuri - inversează raportul dintre "corect" şi "greşit". Noutăţile pe care acest instrument de lucru le aduce nu pot fi epuizate într-o cronică; voi semnala acum doar câteva dintre ele, privitoare la includerea şi eventuala adaptare a unor împrumuturi recente; asupra altora, ca şi asupra principiilor şi orientărilor generale ale normării, voi reveni într-o viitoare cronică şi, cu siguranţă, ori de câte ori se vor aduce în discuţie tendinţele limbii actuale, inovaţiile şi oscilaţiile ei, diferenţele dintre reguli şi uz.Vor atrage atenţia, fără îndoială, numeroase împrumuturi recente (majoritatea din engleză), încă neadaptate, incluse pentru prima dată într-un dicţionar general românesc. Pentru unii, această includere ar putea părea o "cedare" în faţa "invaziei anglicismelor"; de fapt, e o dovadă de pragmatism şi o grijă faţă de exprimarea cultă românească: au fost alese cuvinte care au deja, de cîţiva ani, o largă circulaţie, orală şi scrisă, şi pe care e de aşteptat ca vorbitorii să le caute în dicţionar mai mult decît pe altele, pentru a le afla sau a le verifica pronunţia şi scrierea corectă: aftershave, brand, dealer, mouse, make-up, on-line, second-hand, server, site, staff, talk-show, trade-center, top-model, timing, trend etc. Nu sînt numai englezisme, ci şi termeni - de circulaţie internaţională - din franceză (acquis), spaniolă (macho), italiană (paparazzo