Fostul tenisman vrea sa se retraga la pensie! Asta pentru ca a obosit sa tot dea sfaturi unei tari care are mai degraba nevoie de bani si de fapte. Cind e vorba de actiune, Tiriac se simte prea batrin.
Daca intervin in discutie mistretii de la Balc, intinereste subit si ia fondul cinegetic in crestatura inaltatorului si virful catarii.
De vreo 15 ani fostul tenismen le ofera patriotilor idei. Nu pe gratis, ci cu dobinda, pentru ca nimic nu e moca in sistemul bancar, la asigurari sau la afaceri cu automobile.
Tiriac era si la Revolutie bogat, dar a devenit si mai bogat pentru ca a stiut sa le dea romanilor iluzia caritatii, la adapostul careia zerourile sale au sporit ca boabele de griu ale padisahului.
Insa Tiriac nu se retrage inainte de a mai oferi niste cai de urmat. Postuleaza mecanismul ideal pentru a avea un jucator intre primii 10-15 din lume. Ca sa ajungem acolo, spune multimilionarul, "trebuie sa facem lucruri care tin mai degraba de sclavagism".
Adica, explica mai la vale fostul manager al lui Boris Becker, "sase ore de tenis la fiecare scoala din sat si un centru de pregatire". Tiriac are impresia ca tara din dobinzile careia si-a rotunjit averea e plina de terenuri de tenis, pe toate coclaurile. Complet eronat. Tenisul rural nu exista.
Acolo, copiii tin de mici coarnele plugului, nu minerul de Dunlop. Nea Vasile din Fiscalia e amarastean, n-are bani sa le ia copiilor incaltari sa-i trimita la scoala, iar cind vede cutiile cu mingi galbene, le baga in piriu, la racit, crezind ca e vorba de bere la doza.
In Romania, la tenis merg copiii bogatilor. Fata lui Mircea Sandu, baiatul lui Ion Moldovan. Nici Pescariu nu provenea dintr-o familie amarita, nici Mergea, nici Tecau.
Multi dintre ei au reusit mari performante la juniori (Dinu, cind avea 17 ani, l-a batut pe McEnr
