Muzeul doctorului Nicolae Minovici a implinit in aceasta primavara o suta de ani si nu e greu de observat ca nu arata prea bine. Cladirea impozanta si eleganta se aseamana cu un batrin abandonat in strada de familie. Inainte de a parcurge povestea primului muzeu bucurestean este necesar sa evocam personalitatea ctitorului sau, dr. Nicolae Minovici.
- Cine a fost Nicolae Minovici?
Nicolae Minovici a fost cel de-al saptelea copil in viata al familiei Stefan Minovici, nascut in ziua de 23 octombrie 1868, la Rimnicu Sarat. El ramine un caz mai deosebit atit prin realizarile sale stiintifice, cit mai ales prin ctitoriile pe care le-a daruit Bucurestilor. Descris de mic ca o „fire incapatinata, indaratnica, dar voluntara“, Nicolae a urmat cursurile primare la Scoala Comunala nr.1 din Braila, a absolvit Liceul „Sf. Sava“ din Bucuresti, pentru ca apoi sa urmeze cursurile Facultatii de Medicina (incepind cu 1892).
In anul 1898, Nicolae Minovici obtine titlul de doctor in medicina, cu lucrarea Tatuajurile in Romania, publicata in acelasi an. Aceasta tema era abordata pentru prima oara in Romania si asa a ramas pina astazi. Student fiind, a lucrat ca desenator si preparator al salii de disectie, apoi al clinicii si al Institutului de Chirurgie si Ginecologie. In tot timpul studiilor a ocupat si posturile de preparator, apoi de asistent la Catedra de Histologie. Si-a continuat studiile la Berlin – intre 1899-1901 – unde lucreaza si la diferite institutii, cum ar fi Institutul de Anatomie Patologica si Spitalul „Moabit“. A avut contacte cu reputati specialisti din domeniul medicinei: profesorii Strassman, Virchow si Lepmann din Berlin, precum si profesorii Paul Garnier, Magnan si Manoeuvrier din Paris.
Intors in tara, a realizat in mai putin de zece ani citeva lucruri remarcabile: in 1906 a infiintat Societatea de Salvare – prima din R